Arhivă pentru zambet

knowing me its a sign of change..

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Martie 29, 2009 by darius2nd

Citez ce mi-a scris odata o prietena, care merge dupa atatea pseudonime, la o cafea…

„Ai grija sa nu te pierzi in personalitatea altcuiva”
„Cata constiinta
atata luciditate,
cata luciditate
atata drama si
cata drama atata suferinta”

imi pierdeam pantofii in atata praf, incarcat de entuziasm, de libertate, de expresie, de gandurile implinirii, de gandurile revederii, de imaginea ei.. si in lunga asteptare a celora care te fac sa simti timpul si distanta… ma cufundam in ganduri ba creatoare, ba romantice, ba telogice, ba eram pierdut si gata… cand adulmecand cerul dupa inspiratie sau determinism l-am gasit gol… nu mi-a trecut prin cap decat gandul ca universul ne lasa in seara asta sa le alegem soarta… si cand zambeam mai mult… tot pierdut in mine, in gandurile cu ea, in praf, in greutati, in amuletele schimbarii… bateam receptivitate spre usa unde stau cei mai pierduti dintre oameni…

eram doar o ureche spre o voce, justificativa, uneori umanista, cu celalata gandeam bineinteles la ale mele tot numarand cifre sau praful de pe pantofi… se repeta… era normal… ce sa m-astept de la un om pierdut… nu intelegeam insa de ce se repeta asa de des… de parca as fi putut numara cuvintele si ascunde intr-un dictionar asa de mic, incat mi-am zis ca sa oprit si timpul la fel cum au disparut si stelele… sa serveasca unui scop… daca nu al meu, al nostru… oricum a unei ferestre lasate sa schimbe ceva intr-un destin ce ma impresiona din ce in ce mai mult…

no stars… uncertain destiny… all ment to let us free to choose..
time stops.. everyone is talking… the same words… again..
until the right words will be told..
the right words to unleash time again…

se anunta drumetii, si masor bine pozitiile langa o naluca adusa doar sa-mi ofere un zambet si doua cuvinte mai destepte… asta pentru ca nu conta nici cine suntem, nici unde mergem ci doar ca poate fi un zambet inainte de toate..

si fac pasi in cel ce merge fara pasii mei, m-ascund intr-o agenda, scriind lucruri ce stiam c-o sa-si grabeasca-nplinirea, m-agit, zambesc ca un copil, astept venirea… subit rabdare sa cerut pe cand si intalnirea imi mai cerea un rand sa scriu… oprirea…

cautata-m parte eu s-aleg, aproape ca zburam cu ochii-n frig sa vad sosirea si totu’ntarzia si usa nu se deschidea, si nu imi permiteam sa pierd si inima nu inceta, si orice drum nu mai conta, desi acelasi, de nu era si ea, menirea..

[…]

tarziu cand m-am trezit din vis.. gasesc pe rama geamului intins.. pe servetel… pe doua parti.. de la-nceput scrise cuvinte…

cand ma simt greu ma-ntreb adesea daca sufar… de drama n-as putea, poate de fericire, sau cum zic altii tre sa platesc si eu cumva… pentru ce-a fost… si pentru ce va fii.. cata drama atata luciditate sau cata fericire atata visare, sunt prea pasional ca sa nu simt, ca sa nu ma incarc cu toate, pare mult pentru unul singur, cineva sa-mi gaseasca si inima.. atata luciditate cata constiinta, atata visare cata inconstiinta, sau subconstiinta, sau preconstiinta…

ma intreb de ce omul asta a ales o singura cale, de ce aceasta, sigur eu n-as putea trata si nici accepta suferinta lumii ca si prea multa constiinta…

dar eu sunt eu… si ma pierd doar in personalitatea mea… si-ncerc s-alung pe toti ce vor sa se inece-n ea… vreau sa vad libertatea ta.. vreau sa stiu ca tot timpul ma bucur de tine… de sinceritatea ta… de alegerea ta… asta este cel mai frumos zambet al tau… singurul care ma linisteste…

Darius_II

knowing me its a sign of change..
its like you receive an onion…
you might start to open it..
maybe you cry, maybe you don’t,
but in the end you’ll find the truth,
or at least you’ll understand,
that everything depends of your every move..

knowing me its a sign of love..
but that its something i can’t tell you now..
not because we’re playing hide and not because we’re playing seek..
but maybe its because we’re playing, we don’t find where to put that in..
or both, or knowing me is a sign of time..
that is not in the general gray scale
but in the two colors of it: never / forever…

Anunțuri

somn usor…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , on Martie 17, 2009 by darius2nd

Ma rastalmacesc, ma rastosgolesc visand… Tot tanjesc, urmaresc un gand… Te alerg, te dezbrac de cuvinte… Te adun intre maini si te musc cuminte… Te masor, te privesc zambet dulce… Somn usor L.ady D., vise multe…

o cheama Andra…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Octombrie 23, 2008 by darius2nd

sunt ca si moise intors de pe stanca… luminat… de o trecere pamanteasca…. desi probabil simbolul ei este mai adanc… ea este ca noi… una dintre acele nascute si nu create…

ma intrebat cineva foarte recent… ce ma poate face pe mine mai umanist… am raspuns bizar… oarecum flegmatic… desi adevarat… ca totul ma face mai umanist… atat ca uneori am prea mult control in fata acelor trairi care m-ar putea inmoi in slabiciunea pamanteneasca in care am fost creat…

o cheama andra…

si zambetul ei… jovialitatea cu care a dansat toata noaptea… parul care-i cadea cum numai eu stiu… peste toate cele ascutite ale fetei… si zambetul… si ochii… care ma indemnau sa o spionez mereu… fara rusine… fara moralitate… ca un vantor turbat de vis mai mult decat de prada…

asa am cazut si eu… si m-am simtit om din nou… cand ea nu trezea mai mult in mine decat lipsa ei… oooooooo doamne ce gol… puteam trai cand o vedeam… ce mic imi era sufletul… ce corupta imi era mintea… de fiecare joc… de fiecare gand… de fiecare speculatie pe care armonia ei mi-o oferea… cata durere ai nevoie sa simti… sa stiii ca simti…
cata vulnerabilitate e nevoie sa constientizezi sa te trezesti la fel de om in fata tuturor…

o cat as fii vrut sa fii impartit mai multe momente…. sa vorbesc mai putin… sa o absorb mai mult… cata foame si retinere… cat control… cat de inuman sa ma simt asa de slab… atat de nevoias in sprijinul zambetului ei..

o cheama andra…

imi umple sufletul de gol… triaza orice gand ce mai departe ar zbura de ea…. sunt chiar infometat… avid… trezit…

durerea asta…. ce-mi umple inima… si cu ea… tot sangele… toata trairea…

ma plec in maini… si visez….
ma dezbrac…. si revad…
imi amintesc… si nu vreau sa uit….
nu vreau sa te uit… vreau sa te visez….

andra…

o sa-mi amintesc… cand ma trezesc… in oglinda…? o sa te vad… sau… o sa ma revad…

Darius_II

scortisoara…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Octombrie 18, 2008 by darius2nd

ma dezmierd in bratze pline de parfum, cu zambetul mereu deschis, cu energia unui copil ce nu poate fi intarcat… apoi trezit de caldura ce-o inspir incep sa posed si sa-ntretin acest foc cu salbaticia de care este vrednic…

ce-s cu atatea matze noaptea departe de casa, straine pe hotare, apucate si infometate de parca ar hiberna vreodata, sunt pierdute sau oare chiar cauta ceva? imi vine sa le iau in colti, ca un duh sa le strang pe toate, sa pun ordine chiar daca nu e nevoie, dar sa-mi satisfac capr-a si ar-iciul..

privit de sus e la fel de adanc in noapte ca cerul, brazdat rar de stele la misterioase distante… central o luna alba la care parca toate trag odata pe saptamana… si peste toate laptopsi nori de fum de lemn… linistind si incremenind totul in amintirea mea…

mie dor de merele mele, de rosul scortisoara… dar la cat sunt de flamand consum…

so sweet that sugar stays solid in me… time to burn

Darius_II

cam trist afara…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Martie 10, 2008 by darius2nd

probabil… prea multe lacrimi au fost varsate sambata… de ziua lor… si nu lacrimi cum s-ar cuveni cu zambet… ci dureroase… n-am crezut ca o sa vad femeie, fata plangand (din cauza existentei relatii sau a incapacitatii de implinire a uneia noi…) de ziua ei… a lor… in fine… dureros…

am iesit sambata la o bere… intr-un loc… in care aproape toti prezenti aveau o problema, cea a deghizarii si mimarii a ceea ce nu-s, a unui erou, a unui superstar, a unei popularitati fara proprietate… in special ele.. ba ca era ziua lor… ba ca le trebuia ceva de ziua lor… ca niste animale dezlegate, salbatice, disperate… care atrageau atentia cu tot felul de gesturi, care dansau prea implinite de muzica, prea fake..

fetele… o ciudata lume de pisici si maimutze…
femeile… lipsesc cu desavarsire…