Arhivă pentru stele

nu intreba „de ce?”

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , on Iunie 8, 2009 by darius2nd

Am avut timp de multe ganduri… Desi timpul e acolo doar pentru constientizarea lor… Am vazut multe ceruri si nici unul la fel… Desi sunt aceleasi stele, acelas soare si luna… Am strans putine maini dar cat mai multe brate… Desi ochii sunt cei care nu se uita…

Am auzit multe cacaturi la viata mea, dar n-am stat sa inghit unul… Desi uite ca stau inca sa miros…

Darius_II

Anunțuri

knowing me its a sign of change..

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Martie 29, 2009 by darius2nd

Citez ce mi-a scris odata o prietena, care merge dupa atatea pseudonime, la o cafea…

„Ai grija sa nu te pierzi in personalitatea altcuiva”
„Cata constiinta
atata luciditate,
cata luciditate
atata drama si
cata drama atata suferinta”

imi pierdeam pantofii in atata praf, incarcat de entuziasm, de libertate, de expresie, de gandurile implinirii, de gandurile revederii, de imaginea ei.. si in lunga asteptare a celora care te fac sa simti timpul si distanta… ma cufundam in ganduri ba creatoare, ba romantice, ba telogice, ba eram pierdut si gata… cand adulmecand cerul dupa inspiratie sau determinism l-am gasit gol… nu mi-a trecut prin cap decat gandul ca universul ne lasa in seara asta sa le alegem soarta… si cand zambeam mai mult… tot pierdut in mine, in gandurile cu ea, in praf, in greutati, in amuletele schimbarii… bateam receptivitate spre usa unde stau cei mai pierduti dintre oameni…

eram doar o ureche spre o voce, justificativa, uneori umanista, cu celalata gandeam bineinteles la ale mele tot numarand cifre sau praful de pe pantofi… se repeta… era normal… ce sa m-astept de la un om pierdut… nu intelegeam insa de ce se repeta asa de des… de parca as fi putut numara cuvintele si ascunde intr-un dictionar asa de mic, incat mi-am zis ca sa oprit si timpul la fel cum au disparut si stelele… sa serveasca unui scop… daca nu al meu, al nostru… oricum a unei ferestre lasate sa schimbe ceva intr-un destin ce ma impresiona din ce in ce mai mult…

no stars… uncertain destiny… all ment to let us free to choose..
time stops.. everyone is talking… the same words… again..
until the right words will be told..
the right words to unleash time again…

se anunta drumetii, si masor bine pozitiile langa o naluca adusa doar sa-mi ofere un zambet si doua cuvinte mai destepte… asta pentru ca nu conta nici cine suntem, nici unde mergem ci doar ca poate fi un zambet inainte de toate..

si fac pasi in cel ce merge fara pasii mei, m-ascund intr-o agenda, scriind lucruri ce stiam c-o sa-si grabeasca-nplinirea, m-agit, zambesc ca un copil, astept venirea… subit rabdare sa cerut pe cand si intalnirea imi mai cerea un rand sa scriu… oprirea…

cautata-m parte eu s-aleg, aproape ca zburam cu ochii-n frig sa vad sosirea si totu’ntarzia si usa nu se deschidea, si nu imi permiteam sa pierd si inima nu inceta, si orice drum nu mai conta, desi acelasi, de nu era si ea, menirea..

[…]

tarziu cand m-am trezit din vis.. gasesc pe rama geamului intins.. pe servetel… pe doua parti.. de la-nceput scrise cuvinte…

cand ma simt greu ma-ntreb adesea daca sufar… de drama n-as putea, poate de fericire, sau cum zic altii tre sa platesc si eu cumva… pentru ce-a fost… si pentru ce va fii.. cata drama atata luciditate sau cata fericire atata visare, sunt prea pasional ca sa nu simt, ca sa nu ma incarc cu toate, pare mult pentru unul singur, cineva sa-mi gaseasca si inima.. atata luciditate cata constiinta, atata visare cata inconstiinta, sau subconstiinta, sau preconstiinta…

ma intreb de ce omul asta a ales o singura cale, de ce aceasta, sigur eu n-as putea trata si nici accepta suferinta lumii ca si prea multa constiinta…

dar eu sunt eu… si ma pierd doar in personalitatea mea… si-ncerc s-alung pe toti ce vor sa se inece-n ea… vreau sa vad libertatea ta.. vreau sa stiu ca tot timpul ma bucur de tine… de sinceritatea ta… de alegerea ta… asta este cel mai frumos zambet al tau… singurul care ma linisteste…

Darius_II

knowing me its a sign of change..
its like you receive an onion…
you might start to open it..
maybe you cry, maybe you don’t,
but in the end you’ll find the truth,
or at least you’ll understand,
that everything depends of your every move..

knowing me its a sign of love..
but that its something i can’t tell you now..
not because we’re playing hide and not because we’re playing seek..
but maybe its because we’re playing, we don’t find where to put that in..
or both, or knowing me is a sign of time..
that is not in the general gray scale
but in the two colors of it: never / forever…

scortisoara…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Octombrie 18, 2008 by darius2nd

ma dezmierd in bratze pline de parfum, cu zambetul mereu deschis, cu energia unui copil ce nu poate fi intarcat… apoi trezit de caldura ce-o inspir incep sa posed si sa-ntretin acest foc cu salbaticia de care este vrednic…

ce-s cu atatea matze noaptea departe de casa, straine pe hotare, apucate si infometate de parca ar hiberna vreodata, sunt pierdute sau oare chiar cauta ceva? imi vine sa le iau in colti, ca un duh sa le strang pe toate, sa pun ordine chiar daca nu e nevoie, dar sa-mi satisfac capr-a si ar-iciul..

privit de sus e la fel de adanc in noapte ca cerul, brazdat rar de stele la misterioase distante… central o luna alba la care parca toate trag odata pe saptamana… si peste toate laptopsi nori de fum de lemn… linistind si incremenind totul in amintirea mea…

mie dor de merele mele, de rosul scortisoara… dar la cat sunt de flamand consum…

so sweet that sugar stays solid in me… time to burn

Darius_II

Bucuresti Sunset

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Februarie 5, 2008 by darius2nd

imi pierdeam si a doua zi ochii pe geam… cerul era crestat cu linii de lumina, precum pielea frumoasa a unei femei plina de vergeturi… asa era de bronzat cerul spre apus iar turme negre vanau orizontul cautand soarele deja ascuns…

insa ieri plutea cuptorul si dinspre el aceleasi turme alergau mai repede si mai speriate decat un sange varsat… tot ce a mai ramas acum este un tricolor murdar (sa se fi inspirat oare cineva din aceasta scena?)

de ce nu poti visa clar in Bucuresti(?), pentru ca nu poti vedea stelele…

***

stingeti luminile… stingeti tot… becuri, focurile voastre, gandurile, frustrarile… tot si lasa-ti stelele sa se vada, sa va calauzeasca drumurile pe care le-ati orbit cu mintea si cu lumina voastra, falsa, artificiala, mecanica, consumatoare…

*****

energia asta a noastra, pe care mintiile au inceput sa o inlocuiasca pe masura ce ne-am indepartate de El cu ceva scump, nociv… un altfel de turn Babel.. pentru sau dupa un alt potop… si te mai miri ca monstrii care conduc lumea… sunt deseori regii, printii acestui imperiu, acestei industrii de energie… volatila…

*****

stingeti tot… dar „Nu stingeţi Duhul“

***

acum ma duc si eu sa calatoresc… precum toate pornesc si se intorc in casa lor… asa si mama nu si-ar lasa fiul… sa se joace afara… daca ar sti vreodata ca nu s-ar m-ai intoarce…

Darius_II

alergare dupa putina lumina…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Ianuarie 17, 2008 by darius2nd

n-am vizitat demult pe cei ce m-au purtat o vreme in viata lor…
n-am stiut sa le multumesc pentru sfaturile care acum ma recalauzesc…
pentru sacrificiile lor… incomparabile…

vreau sa incep in ziua Lunii, pornesc doar cand zice Marte..
termin incingand patru branze in usturoi…

linistea si presiunea lui Mercur, 36 minute inate de zbor,
luat valori de negot, fumat o tigara, o gura de bere, ramas bun, coborat in intimitate, dush, barbierit, pus telefonul la incarcat, ales haine, curatit costum, facut pantofi, alergat spre drum, platit bani birjarilor, asteptat prima trasura, geamul si 46… ramas bun…

Mercur, ajuns in luma pierduta, cafea calduta, plimbat in cea inghetzata, cafea cuminte, plimbat prin noroaie, tigara dupa masa de nevoie, intors in noroaie, tigara dupa masa de plictiseala, cafeaua in rece, somnul fierbinte, cerul cu stele, orasul drept casa…

Jupiter, foamea de dimineata, visul de bine, cafeaua armoniei.. lumina se aprinde…

va veni Venus, cu linistea asteptarii, Saturn cu efemeritatea intoxicatiilor, Soarele cu o speranta mai buna…

toate pentru ca alergam, alerg spre, dupa putina lumina…

Darius_II