Arhivă pentru relatie

[1] Un altfel de drog: Consilierea – Preludiu

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , on februarie 13, 2008 by darius2nd

mi se pare mie, m-am tampit atat de mult… sau chiar langa mine… sau intr-o vecinetate foarte aproape exista mai nou tot timpul cineva care discuta despre o relatie…

si nu ma refer la cat de public sau nu a ajuns sa fie intimitatea unei relatii, cat la nevoia asta de a relata, anumite aspecte, vedea alte puncte de vedere si nu in ultimul timp compara…

sincer… nu aveam cum sa nu remarc asta pana acum… existenta acestui fenomen… daca nu se intampla ca in ultimul an sa fie overdoze pe subiectul asta…

pe mine sincer nu ma deranjeaza, adica noah ma irita dupa cum am sa va descriu mai jos de ce, dar mai important ca asta… stiu ca erau vremuri in care nu exista asa ceva… in care ca eram prieteni ca eram iubiti… puteam sa schimbam toate lucrurile aste intre intre noi fara sa fie nevoie de o externalizare a relatiei, eu sincer inafara de prima relatie/dragoste cum vreti sa-i ziceti, nu am consultat pe nimeni extraconjugal decat pentru probleme reale de o alta natura decat una psihologica, emotiva, spirituala… in fine de un alt domeniu fata de care se discuta acum, si care e subiectul intrigarii mele..

nu ma deranjeaza ca apelati la mine, deloc (chiar imi place si ma incarca cu experienta), ma deranjeaza insa in general ca apelati la cineva, la oricine… pentru probleme intime usoare, care necesita un al nivel de comunicare la nivel de cuplu, sau oricum altceva decat smalltalk… ma deranjeaza ca apelati pentru probleme de genu: nu ma suna, mi-a raspuns asa, a facut gestu ala, sa enervat, ne-am crizat, nu intelege, nu-mi plac prietenii/le ei/lui, in fine… marutzisuri de genu asta…

inteleg toate lucrurile astea pana la un punct, cel al unui ochi strain obiectiv, care poate vedea si altceva, in restul ce se in transforma intr-o rutina, intr-un continuu subiect de poveste, ma deranjeaza…

nu ma deranjeaza ca de la 16 ani sau cand vorbim de f_tut, numa p_la, pi_da avem in gura, cat ma deranjeaza ca deseori asta raman subiecte pe viata pentru unii… daca i-ai tras-o, daca ai muls-o, etc…

nu ma deranjeza ca si la 30 de ani ai putea iesi in baruri impreuna cu prietenii/le sa aghetzi pe cineva si sa te uiti ca o turma de hiene dupa fiecare fund, cat ma deranjeaza ca toata noaptea s-ar putea sa nu mai aveti si alte subiecte…

nu ma deranjeza simplitatea asta a vietii, bani, masina, femei/barbati… cat ma deranjeaza ca in stilul in care cresteti, necomunicand despre nimic altceva… doar despre maruntisurile astea… veti ajunge sa nu doriti si altceva… doar poate un nivel din ce in ce mai inalt…

nu ma derajeaza ca nu cunoasteti ce inseamna cuvantul meditatie, sau ca descrierea din dictionar e destul de vaga, cat ma deranjeaza ca il asociati prin gesturi de dispret sau vulgare cu cuvinte de genu yoga, singuratate, sau cine stie ce cazuri nefericite…

Darius_II

Reiteratii

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on februarie 8, 2008 by darius2nd

AVIZ!!! – continutul acestui articol nu este recomandat persoanelor despartite, proaspat despartile, cu o incertitudine in relatia lor existenta, cu probleme afective, emotionale, cu tendinte de sinucidere, cardiace, sifilice :P, si altor grupuri de boli / probleme care pot afecta sever viata sau bunadispozitie…

Reiteratii

sau trecerea din nou prin aceleasi evenimente, pasi, amintiri, etc…

cineva spunea ca suntem produsul actiunilor noastre… in sensul asta eu am avut perioade destul de retarde… sau am retrait in trecut pentru a putea merge mai departe…

imaginati-va lumea, viata asta, ca un drum drept… de sosea, de ce vreti voi… care la un moment dat iti poate oferi din ce in ce o varietate de mai multe sensuri… unele dintre ele fiind un fel de cicluri care te reintorc in drum undeva putin sau mult inaintea ultimei alegeri… insa vedeti voi… drumul asta se masoara in timp… si e mai putin importanta capacitatea asta de a calatori in timp fata de nivelul efemeritatii trupului tau, care de cand te-ai nascut isi numara singur vremea…

probabil… momentul fizic… cand si acest timp, ceas biologic interior nu va mai conta, sau isi va modifica mult bataile… va fi doar in epoca de lumina (centura fotonica)…

dar sa revenim la reiteratiile noastre, sau retrairiile daca preferati un termen mai natural…

la fel cum amintiriile te poarta adanc in aceste momente… simboluri… precum cifrele… sunt porti ale acestei mintii care ne reintorc in trecut, consumand un timp din prezent, dar beneficiind de o mai mare plinatate de simturi… vizuale, auditive, olfactive, tactile, pana sau mai ales emotionale…

aceste simboluri sunt peste tot… ca un manunchi de semne de carte… care de abia asteapta sa fie folosite… chemandu-te sa iti incerci norocul… cu o alta amintire… poate mai frumoasa… poate una… pe care daca ai fi avut sansa ai fi facut-o mai reala, mai stralucitoare… stiind acum probabil o alta forma, un alt nivel la care trebuia sa o apreciezi…

o astfel de viata am si eu plina de simboluri… mult dragi mie… dar si aceste simboluri… se leaga de o carte… iar cand cartea nu te mai tine prinsa in acel suspans, sau cand cartea se inchide, sau este departe de tine… multe din aceste semne… isi pierd treptat din inteles… de la file de poveste… la rezumate… la paragrafe… la dialoguri… la idei… la cuprinsuri… la titluri… si intr-un final… la un singur nume… al ei… sau al cartii…

asa am si eu niste obiecte dragi… care ma purtau in cele mai adanci si frumoase vise… si le pretuiam… precum altii si-ar adora artifactele sfintiilor sau cartilor lor sfinte… bine… si eu nu aveam un Graal sau un chivot… ci lucruri mult mai micute si comune…

o farfurie mare… adanca… verde… doua farfurii adanci… una verde, a ei, una neagra, a mea… cateva cani… ce nu mergeau separate, ce nu se incurcau, ce altii nu le primeau, ce le lasam „publicului” mai degraba „cu recomandarea” sa se atinga de ale mele decat de ale ei… daca se cioba una, sau ceva, se repara… putea sa se rupa in doua… si tot iti gaseai rabdarea sa aduni toate cioburile…

3 vase.. de 3 marimi… fiecare pentru 3 tipuri diferite de gatit.. un cutzit… doua elasticuri de par… un prosop… tot felul de hainutze… de la ciorapiori la tricouri…

periuta mea de dinti… periuta ei… si care stateau cap in cap… sau nu… in functie de cine stie ce stari… la fel cum erau si folosite… ba a ei… ba a mea… si de toate astea marunte daca-i scapa… seara capul s-ar odihnii… tot in lucruri comune… daca nu, doar ale ei…

mai ai un inel (de argint) de care te intreaba toata lumea… si o bratzara… care sunt pururi cu tine…

si idea e ca… vezi tu… odata cartea se inchide, ea placa, sau ceva se intampla… si ramai cu toate artifactele astea… care desi pentru tine isi pastreaza valoarea… ti se cere sa insemne din ce in ce mai putin… de la file de poveste la rezumat, la paragrafe, la dialoguri, la idei… la cuprinsuri… la titluri… si intr-un final… la un singur nume… al ei… sau al cartii…

cum?

cum? sa le pierzi sensul? cand le-ai cladit prin atata dragoste? adorare?…

cum?

cum? sa nu te faca lumea nebun? doar pentru ca ele exista intr-o astfel de forma?…

cum?

cum? sa mai inteleaga ea? sau lumea? sau tu? ceva daca vei putea intr-un final sa faci asta?…

cum?

cum? am ajuns aici?

cum?

cum? am inceput?

cum?

cum? va fi?

cum?

sigur inseamna un lucru nebun, sa inveti sa iubesti, sa iubesti, sa inveti sa iubesti, sa iubesti…

cum poti sa nu iubesti?

cum?

cum poti sa nu iubesti?

cum?

cum poti sa nu iubesti?

cum?



cum?

.

atatea cuvinte raman de spus pentru fiecare cuvant ramas de spus…
si totusi doua raman de spus… sau nu…

Darius_II