Arhivă pentru reactii

reactii independente 2…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , on Iunie 29, 2009 by darius2nd

povesteam chiar aseara pe masina unor bobocei emotivi despre dragoste si mai ales despre libertate, mai mult decat despre reactii independente, despre jocul de vanator vanat, despre pasiune… despre amagire si obiectivitate…

sunt barbati… presupun doar insa ca ar putea fii si femei… care au dibacia de a iubi… de a aprinde in celalalta persoana un foc atat de puternic… si hrani constat… si intretine o relatie aparent naturala… insa condusa puternic dintr-o parte, coordonata, manipulata… si uneori chiar inconstient…

eu.. am inteles intr-un tarziu… cum chiar prima mea relatie am conduso doar la nivel instinctiv… atat de mult imi doream sa fiu cu ea… incat in primele 3 luni a aproape in fiecare zi curgeau trandafiri… pana cand nu a reusit sa mai conceapa un gand departe de mine… desi… mi-a recunoscut… ca mai ales in prima luna… in nenumarate ocazii dorea sa rupa totul.. dar nu putea… pentru ca eu ma jucam cu animalul din spatele ei… cu persoana care ii palce sa fie mereu surprinsa, pasionala, etc… iar apoi din elanul creat a mai trecut aproape 2 ani…

dar acum… stiu… ca degeaba as putea topii in ochii mei orice femeie… si aprinde pana si oceanele cele mai reci… daca nu exista un foc in cealalta persoana care sa traiasca si in lipsa prezentei mele… o sa consum si eu tot petrolul aceste lumi si am sa sfarsesc in razboaie cu mine insumi… cand nu o sa mai stiu ce-mi doresc… cand nu o sa stiu ce sa mai schimb… si cand persoana de langa mine este ultima care poate sa ma ajute…

asadar am invatat sa iubesc fara sa cer… sa ador fara sa am… pentru ca n-as putea nici cere nici avea… libertatea celuilalt… si este singurul lucru pentru care urasc casatoria… pentru ca traseaza aceste linii tampite de proprietate, posesivitate, exclusivitate, etc…

eu insa.. in toata libertatea mea… as stii de ce te-as alege mereu pe tine…

D2

reactii independente…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Iunie 17, 2009 by darius2nd

imi „plac” oamenii care vorbesc de independenta si primul pas pe care-l fac e sa se casatoreasca… so fracking wrong… pentru mine 80% din populatia acestei lumi este ultradependenta…

dar inainte sa-mi prezint cazul… am fost si eu… asemenea ca si voi in acelasi Matrix… credeam ca am sa mor fara dragoste… ca am sa ajung pe strazi fara servici… ca cine stie ce alte prostii… va spun sincer… ca un spirit analitic, toata lumea este predispusa la aceleasi evenimnete… important este sa participi…

eu mi-am luat o pozitie de „dead man walking”… doresc sa am mobilitatea maxima de a face ceva… daca azi mi se nazareste sa plec… sa pot pleca… sa fug… sa zbor… sa pot sa-mi iau lumea in cap in orice secunda… sa n-am nimic ce sa ma retina… si intr-un final ce-ar putea sa ma retina?… in fine… in jurul acestor linii as trasa eu cu adevarat independenta… libertatea…

cel mai mult imi place sa ma aseaman cu un cal… care a scapat de sub robie si alearga din ce in ce mai salbatic peste tot… bine ca poti cadea si in cealalta extrema… sa alergi prea repede si sa te trezesti singur… dar depinde ce urmaresti…

imi vine sa iau pe oricine la palme daca as auzi gresit cuvintele „te iubesc”… habar n-aveti ce inseamna asta… sunteti o gramada de indragostiti care in stangacia lor se elibereaza uneori prea des prin aceasta sintagma…

„te iubesc” inseamna ca sunt gata sa ma fac rob emotiilor mele… sunt gata sa ma pierd daca nu sunt deja pierdut pentru tine… cand Fiul a coborat pe pamant… s-a facut liniste in cer, doar el si-a asumat sa ne iubeasca si sa plateasca pretul… pe care tu… ce stii tu despre pretul iubirii?
Ohhhhhhh… cat va doresc… inainte sa ajungeti macar atat de liberi ca si mine, sa puteti alege cu adevarat ceva, mintea voastra sa se poate exprima liber in fata oricarei persoane… si singurele compromisuri sa le faceti din motive de decenta, sau a nu face mai mult rau cu adevarul decat bine…

Va recomand printre altele cand mergeti la teatru sa vedeti orice interpretare a „Elixirul Dragostei”… la inceput… apare titrat ceva de genu: „Fericit este acel om care nu a cunoscut dragostea”…

Eu sunt cel mai nefericit om posibil, caci am cautat si am gasit dragoste… dar pretul… Doamne… ca l-as plati de mii de ori… pretul e mare… si atunci poate ca gresesc cerandu-va sa cunoasteti dragostea inainte sa spuneti din nou „te iubesc”… pentru ca nu v-as dori decat fericire…

Dar ce ma enerveaza cu adevarat… sunt reactiile astea in lant… orbirea… depdendenta… dragostea nu se consuma… dar daca voi nu o luati decat asa… o sa ajungeti obezi, bolnavi si din ce in ce mai tristi si depdenteti de cele mai efemere manisfestari ale ei… si atunci da… ma enervati… pentru ca eu caut si sustin minunea… si trebuie sa ma lupt constant cu voi cei care-o rupeti in bucati sau o jucati la doua zaruri….

Eu care sunt gata sa alerg in orice colt dupa ea… voi care o ascundeti in intuneric sub plapuma…

Si eu sunt bolnav… sunt bolnav fara ea… imi inec pasiunea in fiecare parfum care trece prea aproape… intre oricare doua picioare ale vruneia care ma poate privi in ochi… dar nu raman sa tin de cald in casa… nici sa impart prea multe mese…

Nu sunt aproape de ceea ce-mi doresc, dar sunt fericit ca stiu ce vreau…
Nu trebuie sa fie a mea, nu trebuie sa ma iubeasca, nici macar sa ma placa…
Pentru ca nu asta ar trebui sa schimbe ceva fata de ce simt pentru ea…
As vrea bineintels sa fiu mai aproape, sa o tin in brate, sa o sarut des…
Dar nu pentru a consuma dorinta, ci pentru ca asta m-ar face sa traiesc…

Darius_II

[2] Un altfel de drog: Consilierea – Intriga

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Februarie 14, 2008 by darius2nd

Consilierea un drog?

cum ar fi daca ai intalni pe cineva… dragutz(a), scump(a), intelgient(a)… cu care simti ca ai putea schimba orice cuvinte, trairi, cu care ai putea imparti totul… si care ti-ar oferi doar o lumina alba calauzitoare, sfaturi practice implinite de experienta, un umar pentru toate nevoie tale…

cum ar fi sa te intalnesti cu o persoana, aproape accidental, care sa fie un astfel de „cautat”, dar pe care sa-l descoperi cu timpul, sa-l apreciezi evolutiv… ar fi frumos nu? sa gasesti pe un asa cineva?… oarecum un fel de alter-ego

ai putea pune stop acestei relatii? pentru ca va veni momentul in care, pentru ca il vei avea de aproape vei dori sa cunosti totul si prin ochii lui/ei… vei vrea de fiecare data parerea lui/ei… uneori inainte sa actionzi… alterori retroactiv sa observi daca ar exista un consens de reactii sau impliniri… sa faca parte din viata ta… la fel cum ar face parte din tine… sa il consideri sange apropiat de-al tau… sa iti imparti pana si mancarea si tot cu el… un mini-ghid, o perspectiva putin mai experimentata… cum ar fi?

eu as putea, si imi place sa fiu un alter-ego, nu prin pozitia superioara care s-ar realiza printr-o continua consultare, cat pentru faptul ca si eu… ma incarc mereu din experienta voastra, judecand mai atent, mai clar totul… ochii si interactiunile voastre mi-ar darui un praf de informatii care retroactiv mi-ar regenera impresii, mi-ar elibera din ce in ce mai mult adevar din trecut… ca sa inteleg nebunia din prezent…

v-ati putea voi dezlipi de o persoana atat de buna si altruista? care oricand ar fi langa voi… si la care ati incepe sa apelati din ce in ce mai mult… pentru ca prin dragostea mea agape sunt cu voi nu impotriva voastra?… eu zic ca greu… ca sa nu zic nu… eu cred ca va drogati cu consilierea din ce in ce mai mult… ca va pierdeti echilibrul, individualitatea, trecand totul prin prisma mintii mele, impunandu-ma prin naturaletea unor sfaturi atat de inocente si bune, ca si un ghid pururi prezent in viata voastra…

n-am considerat niciodata ca precum voi va drogati cu experienta mea, eu ajung sa va traiesc intr-o oarecare masura viata, calauziandu-va constant fara sa vreau cu o amprenta personala… si asta nu pentru ca nu sunt in stare sa ma mulez perfect situatiilor voastre… ci pentru ca as putea fi avid de exercitii, de evenimente, de impliniri… toate pozitive voua… dar cu amprenta mea… nu as face altceva decat sa va catalizez situatia… consumand… implinind o explozie de evenimente intr-un cel mai scurt timp…

la fel de gresit ar suna idea ca un „Darius” in sangele vostru v-ar dirija ca niste marionete…

imi dau seama ca intr-o oarecare masura, si voi sunteti un alter-ego pentru mine, mai ales printr-o armonizare constanta de idei, nu ajugem la idea ridicola ca futem la fel aceleasi femei… dar… inconstient ma imbogatesc cu o experienta, cu niste informatii, la care apoi contribuind intr-o anumita forma, dirijand calea… traind din spate, oarecum detasat viata…

primul pas este incercarea de a va intelege, mularea mea cat mai aproape de personalitatea voastra, achitizia de informatii ca totul sa fie corect, si daca as putea face usor o schimbare a aspectului fizic, sau o iluzie cu acelasi efect… v-as putea tine usor, intr-un timp scurt, locul si in viata voastra… sau nu? 🙂

nu stiu cat de corecta ar fi legatura… dar simt ca ne drogam… voi cu sfaturile… eu cu feedback-urile…

as vrea sa-i mai degraba sa-i spun implincarii mele, condimentul Darius… but it’s again so wrong…

Darius_II

P.S: idea despre acest subiect imi este si mie inca atat de vasta si negatita incat imi permit sa va scriu mai fara deinteles decat deloc…