Arhivă pentru pamant

[Filmele / Valorile] medievale…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Iulie 11, 2009 by darius2nd

Exista in noi o anumita sensibilitate, placere spre filmele medievale… Despre povesti cu cavaleri, sau doar calareti, despre printi, printese, lupte, fratii, castele si coduri de onoare…

Am vrea parca sa retraim uneori acele vremuri… Simtim ca ne lipseste ceva… Ceva ce doar atunci si acolo pare posibil…

Scumpii mei… Ce ne lipseste… Si ce vedem acolo este aprecierea… Aprecierea spre valoarea omului ca individ, mai ales…

Toti in inimele noastre facem parte din acelas basm, printi, printese, luptatori, trofee, castele… Tot incercam sa implinim aceleas vise… Ce este gresit insa azi… Ca vedem si vrem inainte de toate palatele, pamanturile, caii sau averile, titlurile… Toate astea inainte de valorile omului ca individ…

Sunt curios tu care ai fii vrut sa retraiesti acele vremuri, cand mintea, bratele si inima ar fii insemnat mai mult… Ce fel de valori ai fii adunat?…

Darius_II

Lumina…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , on Noiembrie 22, 2008 by darius2nd

cat de binecuvantat poate sa fie acest cuvant… nu? 🙂
cate taine sfinti poate sa ascunda… dupa care ne-am reglat toti ceasul… am ales si timpul… si distanta….

in incisivitatea* mea de a contrazice orice… doar de dragul de a descoperi ceva nou….

Daca o lumina usoara poate trece prin deget… nu inseamna doar ca nu sunt opac… cat ma gandesc la transparenta… daca Dumnezeu este Lumina si el trece prin mine… si traieste in mine… ce altceva m-ar face la acest nivel opac… daca nu pacatul…

poza…

***

citeam 1 ora dupa aceste ganduri urmatoarele:

Ioana-> Status was changed to „M’illumino / d’immenso.” [„Ma iluminez / de nemarginire.”]

Darius->Reply: frumos… ai descris universul… care-l consideram totusi limitat… mai exact finit prin faptul ca… nemarginirea lui este timpul scurs de la Big-Bang inmultit cu viteza luminii….

deci n-ai cum sa te iluminezi de nemarginire :P…

bine ca stii ca as putea continua tema asta… privind o alta traducere… ajungand la lumina divina… etc.

***

combinatii…

daca Dumnezeu este lumina, atunci poate fii si el un finit, cu o dimensiune quasiuniversala… toate pornesc si se termina in EL… doar El stie timpul, vremea lucrurilor… timpul se dilata, se contracta… daca noi ne intoarcem in El… daca toate se intorc in El… daca universul se contracta… in prima Lumina… in El… si daca va fii un nou cer si un nou pamant… va fii un nou Big-Bang…

***

iesire la superficalitate…

Roby: ai vazut ca aia de jos sa stins [suport lumanare]
Darius: ii mai pacatoasa aia de jos [cea invelita in piele vs. cea din sticla]

***

Oare lumina unei lumanari, oare lumina, arde / sta / traieste mai mult in transparenta… (?)

***

Buna dimineata… soare…

Darius_II

// ce minte bolnava, sa analizezi incosntient orice…

o cheama Andra…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Octombrie 23, 2008 by darius2nd

sunt ca si moise intors de pe stanca… luminat… de o trecere pamanteasca…. desi probabil simbolul ei este mai adanc… ea este ca noi… una dintre acele nascute si nu create…

ma intrebat cineva foarte recent… ce ma poate face pe mine mai umanist… am raspuns bizar… oarecum flegmatic… desi adevarat… ca totul ma face mai umanist… atat ca uneori am prea mult control in fata acelor trairi care m-ar putea inmoi in slabiciunea pamanteneasca in care am fost creat…

o cheama andra…

si zambetul ei… jovialitatea cu care a dansat toata noaptea… parul care-i cadea cum numai eu stiu… peste toate cele ascutite ale fetei… si zambetul… si ochii… care ma indemnau sa o spionez mereu… fara rusine… fara moralitate… ca un vantor turbat de vis mai mult decat de prada…

asa am cazut si eu… si m-am simtit om din nou… cand ea nu trezea mai mult in mine decat lipsa ei… oooooooo doamne ce gol… puteam trai cand o vedeam… ce mic imi era sufletul… ce corupta imi era mintea… de fiecare joc… de fiecare gand… de fiecare speculatie pe care armonia ei mi-o oferea… cata durere ai nevoie sa simti… sa stiii ca simti…
cata vulnerabilitate e nevoie sa constientizezi sa te trezesti la fel de om in fata tuturor…

o cat as fii vrut sa fii impartit mai multe momente…. sa vorbesc mai putin… sa o absorb mai mult… cata foame si retinere… cat control… cat de inuman sa ma simt asa de slab… atat de nevoias in sprijinul zambetului ei..

o cheama andra…

imi umple sufletul de gol… triaza orice gand ce mai departe ar zbura de ea…. sunt chiar infometat… avid… trezit…

durerea asta…. ce-mi umple inima… si cu ea… tot sangele… toata trairea…

ma plec in maini… si visez….
ma dezbrac…. si revad…
imi amintesc… si nu vreau sa uit….
nu vreau sa te uit… vreau sa te visez….

andra…

o sa-mi amintesc… cand ma trezesc… in oglinda…? o sa te vad… sau… o sa ma revad…

Darius_II

Dansul Toamnei…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , on Septembrie 1, 2008 by darius2nd

oo.. dar vino odata, tu… ploua cu sange peste tot vazduhul… si da-mi viata mie…
tremura tot, ce inutil e cald… s-aprinde-ma… si-ti voi culege roadele ce-au sclavit pamantul.. si le vom da un alt sens mai bun… atunci cand nu va mai fi nimic… si toti vor povesti de noi…

Darius_II