Arhivă pentru oglinda

Oglinda..

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , on decembrie 15, 2008 by darius2nd
oare ce faci tu oglinda?.. abosorbi imaginea?.. redai lumina?..

cand sufletul se strange mic, inghesuid in el o foame, cand totul pare absurd de gol, si tragi un fum, asculti un gand ce geme pan-adoarme…

interesant cum consumam idei, cum le tocim la varf sa-ncapa toate, si le lipim cu clei, si le sculptam din nou, le trecem prin cuvinte-apoi in fapte…

ne spunem creatori, cand n-am facut nimic… mai mult… de cand aveam cinci ani… si desenam intre chenare… intre bariere… aceleasi poze… atunci in lipsa de culori… acum in lipsa de carti colorate..

am zis ca nu citesc, nu sa ma dau grozav, am zis ca vreau sa fie-al meu cat pot, oricum iluzii, am vrut si vreau doar sa readau… doar cum vreau eu, din moft… din viata…

ma-ntind fragil, far-obiectiv sa fac din nou o poza a zilelor care-au trecut mai scurt si mai sarace de o proza…

oglinda oglinjoara… ce imi arati tu iara… ceea ce vad? ceea ce vreau? ceea ce vrei sa vad? nu-mi zici nimic… nici nu m-asculti… esti ca un papagal in filme mutzi… existi doar pentru ca eu vreau sa fi… dar cui slujesti nici tu nu sti…

Darius_II

Reclame

o cheama Andra…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on octombrie 23, 2008 by darius2nd

sunt ca si moise intors de pe stanca… luminat… de o trecere pamanteasca…. desi probabil simbolul ei este mai adanc… ea este ca noi… una dintre acele nascute si nu create…

ma intrebat cineva foarte recent… ce ma poate face pe mine mai umanist… am raspuns bizar… oarecum flegmatic… desi adevarat… ca totul ma face mai umanist… atat ca uneori am prea mult control in fata acelor trairi care m-ar putea inmoi in slabiciunea pamanteneasca in care am fost creat…

o cheama andra…

si zambetul ei… jovialitatea cu care a dansat toata noaptea… parul care-i cadea cum numai eu stiu… peste toate cele ascutite ale fetei… si zambetul… si ochii… care ma indemnau sa o spionez mereu… fara rusine… fara moralitate… ca un vantor turbat de vis mai mult decat de prada…

asa am cazut si eu… si m-am simtit om din nou… cand ea nu trezea mai mult in mine decat lipsa ei… oooooooo doamne ce gol… puteam trai cand o vedeam… ce mic imi era sufletul… ce corupta imi era mintea… de fiecare joc… de fiecare gand… de fiecare speculatie pe care armonia ei mi-o oferea… cata durere ai nevoie sa simti… sa stiii ca simti…
cata vulnerabilitate e nevoie sa constientizezi sa te trezesti la fel de om in fata tuturor…

o cat as fii vrut sa fii impartit mai multe momente…. sa vorbesc mai putin… sa o absorb mai mult… cata foame si retinere… cat control… cat de inuman sa ma simt asa de slab… atat de nevoias in sprijinul zambetului ei..

o cheama andra…

imi umple sufletul de gol… triaza orice gand ce mai departe ar zbura de ea…. sunt chiar infometat… avid… trezit…

durerea asta…. ce-mi umple inima… si cu ea… tot sangele… toata trairea…

ma plec in maini… si visez….
ma dezbrac…. si revad…
imi amintesc… si nu vreau sa uit….
nu vreau sa te uit… vreau sa te visez….

andra…

o sa-mi amintesc… cand ma trezesc… in oglinda…? o sa te vad… sau… o sa ma revad…

Darius_II