Arhivă pentru ochii

aproape…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , on iunie 22, 2009 by darius2nd

in drum spre casa… mi-am dat seama cat de mult as vrea sa te provoc… femeie… sa te dezbrac.. sa te impiedici in lenjeria ta in timp ce pasesti salbatica si stangace spre mine… sa iti simt respiratia agonica si bataile inimii inca mult  inainte… sa te apropii goala si plina de pofta… sa ma uit in ochii tai ca si cum as vrea sa-ti strivesc si sfasii toata carnea… sa-ti golesc sanii… iar cand ma prinzi sa te intinzi dupa un sarut… sa-ti inchizi ochii… sa-ti lipesti buzele… si sa astepti… sa astepti ale mele ce nu se deschid…

sa ma privesti surprisa… sa vezi ochii mei ce rad… femeie…

D.

P.S: ai vazut ce poza cu porcu mi-am pus pe perete? asa se vaneaza un porc salbatic… cu ogari, cu cai, cu sulite si cu mult efort

🙂

imi place dimineata asta…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , on iunie 14, 2009 by darius2nd

ma trezesc plimbandu-ma prin gradina… si mana mea dreapta taie ferm un trandafir ce era sa se intalneasca cu lumina ochilor mei… urechile mele imi soptesc… „auzi Darius, pasaserelele astea mici canta doar pentru tine…”… si ma plimb asa prin roua diminetiii pe toate cararile si vad in centrul unei intersectii pe un suportul unei statui si cafeaua… doar ea… fara lingura, deci sigur fara zahar si neagra fara nici un petic de lapte… asa ca stau si-mi ridic ametiti mai tare ochii sa vad unde sunt restul…. a da… acum mi-am dat seama doar ca sunt descult… cand am intalnit roua in proaspat tunsa iarba… ma asez pe shezlong… ma inting mestecand ceva dulciuri… s-apoi brusc dupa lapte… dupa lingura… dupa zahar… si la primul clincket agitat in canita… muzica…. ma sucesc cat mai comod… imi arunc mana dreapta peste cap sa nu-mi violeze ochii soarele… simt cum intre degetele aceleiasi maini a crescut intre timp o tigara… o intind in sus… se aprinde… ma inec usor… sorb din cafea… arunc un ochi in spate spre castelul meu… tot acolo… ce dimineata… parca as mai dormi putin…

Darius_II

nu intreba „de ce?”

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , on iunie 8, 2009 by darius2nd

Am avut timp de multe ganduri… Desi timpul e acolo doar pentru constientizarea lor… Am vazut multe ceruri si nici unul la fel… Desi sunt aceleasi stele, acelas soare si luna… Am strans putine maini dar cat mai multe brate… Desi ochii sunt cei care nu se uita…

Am auzit multe cacaturi la viata mea, dar n-am stat sa inghit unul… Desi uite ca stau inca sa miros…

Darius_II

si gandurile s-au imbolnavit…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , on iunie 8, 2009 by darius2nd

Nu ma pun bine in pat si totul incepe sa para fierbinte… Din ochii mei parca ar iesi iadul…prin mana deasuprea lor prin tot… Iar gatul meu gazduieste o floare a carei radacini s-au imprastiat in toti muschii… Si parfumul ei imi ameteste mintea, gandurile si restul perceptiilor.

Darius_II

sensibilitatea aniversarilor…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on iunie 3, 2009 by darius2nd

imi place cand se ascunde luna de mine… ca si cum si-ar ascunde intimitatea, secretul pe care-l exploatez demult deja… ca o pata de lumina in obscura ceata ma face sa imi tavalesc ochii spre ea sa-i inspir lumina si tot ce instiga in mine…

iubitul meu bunic… … …

imi amintesc cum stateai aproape uscat in fata mea dupa operatie, si daca imi vine sa plang… as putea incepe acum… … … cate cuvinte as fii schimbat eu cu tine, daca viata si lupta asta teribila de a determina o cale nu m-ar fi tinut departe… ce blandete puteai ascunde tu si ce intelepciune… erai acolo in fata mea… in pijamalele tale dungate.. iar eu in nebunia mea incercam sa-ti naucesc capul cu ispitele cunoasterii…

incepe sa rasara lumina dintre noi… dar acum in ochii mei e ceata…

ce prostuti aratam cand plangem… mai ales cand nu putem urla… si ne umflam fata oprindu-ne lipite buzele… in timp ce isi fac drum sau calca pe acelasi… lacrimi…

poate n-am stiut niciodata sa ne bucuram de ziua noastra… poate n-am inteles de ce ii numaram… de ce ii privim cu tristete sau cu fericire… dar…. ma doare… bunicul meu… avea o data in buletin… darrrrr.. :((((( … nu se stia exact cand s-a nascut..

imi amintesc si acum cand aveam 19 ani… si eram toti la o masa… imi vine sa ma prind de cap… si din iscusinte de vorbe doar… ii ziceam la multi ani si lui…. caci poate… poate era si ziua lui atunci… si daca n-ar fi stiut… atatia ani… cum sa-si controleze lacrimile… in loc de un zambet as fi vazut… cum un om nu se putea rupe mai mult din gesturi… sa se abtina sa nu planga…. o bunicul meu… ce inima de piatra am avut eu uneori… cum imi inca deschizi tu ochii sau mi-i incetzosezi vreodata…

si eram in fata ta… fumat de 3 zile la rand… si incercam sa iti explic cum se inunda ca doua mari constientul cu inconstientul… iar tu ce stiai parca fiecare gand al meu mi-a zis de lipsa mea de calauza… si aproape am ajuns un salbatic…

si erai in fata mea… intoxicat de mine… si incercam sa-ti explic despre sensibilitatea noastra, despre influente… iar tu m-ai intrebat daca-mi amintesc cum scrie in Apocalipsa despre lunatici… tot tu nu m-ai lasat sa raspund… si m-ai intrebat daca stiu ce sunt aia lunatici… tot tu mi-ai inchis iar limba… si mi-ai spus ca sunt cei ce se ghideaza dupa luna… cum stiai tu gandul meu… inainte sa ajung la stele…

nu stiu de ce Tilu avea inainte sensibilitatea asta la zile de nastere, dar stiu eu de acum cand imi va reveni…

n-am stiut niciodata ce sa urez de ziua ciuva… dar m-am descurcat de fiecare data prin spontenaitatea unor asocieri calde de cuvinte… acum cand sunt plin de ele… mi-e greu sa ma decid… mai ales cand alegerea nu-mi apartine…

as vrea sa binecuvintez timpul ce urmeaza si cum nimeni nu-l vinde dar toata lumea il consuma nu pot sa-ti doresc decat sa rodeasca… caci fiecare ce-si seamana isi va aduna…

Darius_II

Inama Nushif lyrics

Inama nushif (She is eternal)
Al ­asir hiy ayish (No malice can touch)

Lia-anni (Singular and ageless)
Zaratha zarati (Perpetually bound)

Hatt al-hudad (Through the tempest)
Al-maahn al-baiid (be it deluge or sand)
Ay-yah idare (A singular voice)
Adamm malum (speaks through the torrent)

Hatt al-hudad (Through the tempest)
Al-maahn al-baiid (be it deluge or sand)
Ay-yah idare (A singular voice)
Adamm malum (speaks through the torrent)

Inama nishuf al a sadarr (Forever her voice sings)
Eann zaratha zarati (through the ages eternally bound)

Kali bakka a tishuf ahatt (Sacrifice is her gift)
Al hudad alman dali (one that cannot be equaled)

Inama nishuf al a sadarr (Forever her voice sings)
Eann zaratha zarati (through the ages eternally bound)

Kali bakka a tishuf ahatt (Sacrifice is her gift)
Al hudad alman dali alia (that Alia will one day equal)

Inama nushif (She is eternal)
Al ­asir hiy ayish (No malice can touch)

Lia-anni (Singular and ageless)
Zaratha zarati (Perpetually bound)

i want you like i want my coffee…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on mai 27, 2009 by darius2nd

and i really want my coffee…

de ce iubim cafelele… err… femeile?…

poate pentru mine reprezinta o subtila dar puternica asemanare…

imi place cafeaua… imi place tare…
cu zahar brun… sau la fel de discreta ca dulceata ta…
imi place cu lapte… cu muuuuuult lapte… dar nu de aia imi plac si sanii tai..
imi place aromata… cu mult hazel.. la fel cum iti adulmec pielea sau ma pierd in alti ochi…
imi place dimineata, imi place seara… o vreau destul de des in orice parte din zi..
imi place cand ma trezeste… cand ma agita… cand nu mai stiu sa-mi numar bataile inimii…
imi place chiar si durerea de dupa… si somnoleta… si gustul amar ce ramane usor mai mult ca dulceata si pofta ce la pornit…

cafeaua… tesiunea… femeiele… si pretul fructului oprit… sau evolutia…

iar ness-ul… o geez… ness-ul e ca si sexul… amagitor de puternic si aproape sintetic… insa uneori in efemeritatea esentei sale repetitivitatea creaza o dependenta mai ales dupa o anumita varsta cand inhibarea creste sau sensibilitatea scade… in alte cuvinte se pierde perceptia, romantismul sau timpul necesar adorarii cafelei…

Darius_II

un fel de blablabla….

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , on mai 14, 2009 by darius2nd

ahhhhh… vrea un fior sa intalneasca varful degetelor mele, sa alerge toate drumurile, in toata carnea, sa-mi inchida ochii, sa-mi incalzeasca rasuflarea…

ohhhh… va asculta un vant ritmul inimii mele, va ascunde lumina, va certa cerul si lacrimile lui murdare vor inhiba orice gand, orice miscare…

uhhhh… ce dulce-i curcubeul, si soarele, si limba de-ar putea gusta, si totusi ar lipsi ceva… imbratisarea…

Darius_II

knowing me its a sign of change..

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on martie 29, 2009 by darius2nd

Citez ce mi-a scris odata o prietena, care merge dupa atatea pseudonime, la o cafea…

„Ai grija sa nu te pierzi in personalitatea altcuiva”
„Cata constiinta
atata luciditate,
cata luciditate
atata drama si
cata drama atata suferinta”

imi pierdeam pantofii in atata praf, incarcat de entuziasm, de libertate, de expresie, de gandurile implinirii, de gandurile revederii, de imaginea ei.. si in lunga asteptare a celora care te fac sa simti timpul si distanta… ma cufundam in ganduri ba creatoare, ba romantice, ba telogice, ba eram pierdut si gata… cand adulmecand cerul dupa inspiratie sau determinism l-am gasit gol… nu mi-a trecut prin cap decat gandul ca universul ne lasa in seara asta sa le alegem soarta… si cand zambeam mai mult… tot pierdut in mine, in gandurile cu ea, in praf, in greutati, in amuletele schimbarii… bateam receptivitate spre usa unde stau cei mai pierduti dintre oameni…

eram doar o ureche spre o voce, justificativa, uneori umanista, cu celalata gandeam bineinteles la ale mele tot numarand cifre sau praful de pe pantofi… se repeta… era normal… ce sa m-astept de la un om pierdut… nu intelegeam insa de ce se repeta asa de des… de parca as fi putut numara cuvintele si ascunde intr-un dictionar asa de mic, incat mi-am zis ca sa oprit si timpul la fel cum au disparut si stelele… sa serveasca unui scop… daca nu al meu, al nostru… oricum a unei ferestre lasate sa schimbe ceva intr-un destin ce ma impresiona din ce in ce mai mult…

no stars… uncertain destiny… all ment to let us free to choose..
time stops.. everyone is talking… the same words… again..
until the right words will be told..
the right words to unleash time again…

se anunta drumetii, si masor bine pozitiile langa o naluca adusa doar sa-mi ofere un zambet si doua cuvinte mai destepte… asta pentru ca nu conta nici cine suntem, nici unde mergem ci doar ca poate fi un zambet inainte de toate..

si fac pasi in cel ce merge fara pasii mei, m-ascund intr-o agenda, scriind lucruri ce stiam c-o sa-si grabeasca-nplinirea, m-agit, zambesc ca un copil, astept venirea… subit rabdare sa cerut pe cand si intalnirea imi mai cerea un rand sa scriu… oprirea…

cautata-m parte eu s-aleg, aproape ca zburam cu ochii-n frig sa vad sosirea si totu’ntarzia si usa nu se deschidea, si nu imi permiteam sa pierd si inima nu inceta, si orice drum nu mai conta, desi acelasi, de nu era si ea, menirea..

[…]

tarziu cand m-am trezit din vis.. gasesc pe rama geamului intins.. pe servetel… pe doua parti.. de la-nceput scrise cuvinte…

cand ma simt greu ma-ntreb adesea daca sufar… de drama n-as putea, poate de fericire, sau cum zic altii tre sa platesc si eu cumva… pentru ce-a fost… si pentru ce va fii.. cata drama atata luciditate sau cata fericire atata visare, sunt prea pasional ca sa nu simt, ca sa nu ma incarc cu toate, pare mult pentru unul singur, cineva sa-mi gaseasca si inima.. atata luciditate cata constiinta, atata visare cata inconstiinta, sau subconstiinta, sau preconstiinta…

ma intreb de ce omul asta a ales o singura cale, de ce aceasta, sigur eu n-as putea trata si nici accepta suferinta lumii ca si prea multa constiinta…

dar eu sunt eu… si ma pierd doar in personalitatea mea… si-ncerc s-alung pe toti ce vor sa se inece-n ea… vreau sa vad libertatea ta.. vreau sa stiu ca tot timpul ma bucur de tine… de sinceritatea ta… de alegerea ta… asta este cel mai frumos zambet al tau… singurul care ma linisteste…

Darius_II

knowing me its a sign of change..
its like you receive an onion…
you might start to open it..
maybe you cry, maybe you don’t,
but in the end you’ll find the truth,
or at least you’ll understand,
that everything depends of your every move..

knowing me its a sign of love..
but that its something i can’t tell you now..
not because we’re playing hide and not because we’re playing seek..
but maybe its because we’re playing, we don’t find where to put that in..
or both, or knowing me is a sign of time..
that is not in the general gray scale
but in the two colors of it: never / forever…

o cheama Andra…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on octombrie 23, 2008 by darius2nd

sunt ca si moise intors de pe stanca… luminat… de o trecere pamanteasca…. desi probabil simbolul ei este mai adanc… ea este ca noi… una dintre acele nascute si nu create…

ma intrebat cineva foarte recent… ce ma poate face pe mine mai umanist… am raspuns bizar… oarecum flegmatic… desi adevarat… ca totul ma face mai umanist… atat ca uneori am prea mult control in fata acelor trairi care m-ar putea inmoi in slabiciunea pamanteneasca in care am fost creat…

o cheama andra…

si zambetul ei… jovialitatea cu care a dansat toata noaptea… parul care-i cadea cum numai eu stiu… peste toate cele ascutite ale fetei… si zambetul… si ochii… care ma indemnau sa o spionez mereu… fara rusine… fara moralitate… ca un vantor turbat de vis mai mult decat de prada…

asa am cazut si eu… si m-am simtit om din nou… cand ea nu trezea mai mult in mine decat lipsa ei… oooooooo doamne ce gol… puteam trai cand o vedeam… ce mic imi era sufletul… ce corupta imi era mintea… de fiecare joc… de fiecare gand… de fiecare speculatie pe care armonia ei mi-o oferea… cata durere ai nevoie sa simti… sa stiii ca simti…
cata vulnerabilitate e nevoie sa constientizezi sa te trezesti la fel de om in fata tuturor…

o cat as fii vrut sa fii impartit mai multe momente…. sa vorbesc mai putin… sa o absorb mai mult… cata foame si retinere… cat control… cat de inuman sa ma simt asa de slab… atat de nevoias in sprijinul zambetului ei..

o cheama andra…

imi umple sufletul de gol… triaza orice gand ce mai departe ar zbura de ea…. sunt chiar infometat… avid… trezit…

durerea asta…. ce-mi umple inima… si cu ea… tot sangele… toata trairea…

ma plec in maini… si visez….
ma dezbrac…. si revad…
imi amintesc… si nu vreau sa uit….
nu vreau sa te uit… vreau sa te visez….

andra…

o sa-mi amintesc… cand ma trezesc… in oglinda…? o sa te vad… sau… o sa ma revad…

Darius_II

scortisoara…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on octombrie 18, 2008 by darius2nd

ma dezmierd in bratze pline de parfum, cu zambetul mereu deschis, cu energia unui copil ce nu poate fi intarcat… apoi trezit de caldura ce-o inspir incep sa posed si sa-ntretin acest foc cu salbaticia de care este vrednic…

ce-s cu atatea matze noaptea departe de casa, straine pe hotare, apucate si infometate de parca ar hiberna vreodata, sunt pierdute sau oare chiar cauta ceva? imi vine sa le iau in colti, ca un duh sa le strang pe toate, sa pun ordine chiar daca nu e nevoie, dar sa-mi satisfac capr-a si ar-iciul..

privit de sus e la fel de adanc in noapte ca cerul, brazdat rar de stele la misterioase distante… central o luna alba la care parca toate trag odata pe saptamana… si peste toate laptopsi nori de fum de lemn… linistind si incremenind totul in amintirea mea…

mie dor de merele mele, de rosul scortisoara… dar la cat sunt de flamand consum…

so sweet that sugar stays solid in me… time to burn

Darius_II