Arhivă pentru lumina

sensibilitatea aniversarilor…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Iunie 3, 2009 by darius2nd

imi place cand se ascunde luna de mine… ca si cum si-ar ascunde intimitatea, secretul pe care-l exploatez demult deja… ca o pata de lumina in obscura ceata ma face sa imi tavalesc ochii spre ea sa-i inspir lumina si tot ce instiga in mine…

iubitul meu bunic… … …

imi amintesc cum stateai aproape uscat in fata mea dupa operatie, si daca imi vine sa plang… as putea incepe acum… … … cate cuvinte as fii schimbat eu cu tine, daca viata si lupta asta teribila de a determina o cale nu m-ar fi tinut departe… ce blandete puteai ascunde tu si ce intelepciune… erai acolo in fata mea… in pijamalele tale dungate.. iar eu in nebunia mea incercam sa-ti naucesc capul cu ispitele cunoasterii…

incepe sa rasara lumina dintre noi… dar acum in ochii mei e ceata…

ce prostuti aratam cand plangem… mai ales cand nu putem urla… si ne umflam fata oprindu-ne lipite buzele… in timp ce isi fac drum sau calca pe acelasi… lacrimi…

poate n-am stiut niciodata sa ne bucuram de ziua noastra… poate n-am inteles de ce ii numaram… de ce ii privim cu tristete sau cu fericire… dar…. ma doare… bunicul meu… avea o data in buletin… darrrrr.. :((((( … nu se stia exact cand s-a nascut..

imi amintesc si acum cand aveam 19 ani… si eram toti la o masa… imi vine sa ma prind de cap… si din iscusinte de vorbe doar… ii ziceam la multi ani si lui…. caci poate… poate era si ziua lui atunci… si daca n-ar fi stiut… atatia ani… cum sa-si controleze lacrimile… in loc de un zambet as fi vazut… cum un om nu se putea rupe mai mult din gesturi… sa se abtina sa nu planga…. o bunicul meu… ce inima de piatra am avut eu uneori… cum imi inca deschizi tu ochii sau mi-i incetzosezi vreodata…

si eram in fata ta… fumat de 3 zile la rand… si incercam sa iti explic cum se inunda ca doua mari constientul cu inconstientul… iar tu ce stiai parca fiecare gand al meu mi-a zis de lipsa mea de calauza… si aproape am ajuns un salbatic…

si erai in fata mea… intoxicat de mine… si incercam sa-ti explic despre sensibilitatea noastra, despre influente… iar tu m-ai intrebat daca-mi amintesc cum scrie in Apocalipsa despre lunatici… tot tu nu m-ai lasat sa raspund… si m-ai intrebat daca stiu ce sunt aia lunatici… tot tu mi-ai inchis iar limba… si mi-ai spus ca sunt cei ce se ghideaza dupa luna… cum stiai tu gandul meu… inainte sa ajung la stele…

nu stiu de ce Tilu avea inainte sensibilitatea asta la zile de nastere, dar stiu eu de acum cand imi va reveni…

n-am stiut niciodata ce sa urez de ziua ciuva… dar m-am descurcat de fiecare data prin spontenaitatea unor asocieri calde de cuvinte… acum cand sunt plin de ele… mi-e greu sa ma decid… mai ales cand alegerea nu-mi apartine…

as vrea sa binecuvintez timpul ce urmeaza si cum nimeni nu-l vinde dar toata lumea il consuma nu pot sa-ti doresc decat sa rodeasca… caci fiecare ce-si seamana isi va aduna…

Darius_II

Inama Nushif lyrics

Inama nushif (She is eternal)
Al ­asir hiy ayish (No malice can touch)

Lia-anni (Singular and ageless)
Zaratha zarati (Perpetually bound)

Hatt al-hudad (Through the tempest)
Al-maahn al-baiid (be it deluge or sand)
Ay-yah idare (A singular voice)
Adamm malum (speaks through the torrent)

Hatt al-hudad (Through the tempest)
Al-maahn al-baiid (be it deluge or sand)
Ay-yah idare (A singular voice)
Adamm malum (speaks through the torrent)

Inama nishuf al a sadarr (Forever her voice sings)
Eann zaratha zarati (through the ages eternally bound)

Kali bakka a tishuf ahatt (Sacrifice is her gift)
Al hudad alman dali (one that cannot be equaled)

Inama nishuf al a sadarr (Forever her voice sings)
Eann zaratha zarati (through the ages eternally bound)

Kali bakka a tishuf ahatt (Sacrifice is her gift)
Al hudad alman dali alia (that Alia will one day equal)

Inama nushif (She is eternal)
Al ­asir hiy ayish (No malice can touch)

Lia-anni (Singular and ageless)
Zaratha zarati (Perpetually bound)

Anunțuri

linistit…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Mai 16, 2009 by darius2nd
tigara… foc… fum… plutin… pe balustrada…

flacari pe deal de lumina, oameni care alearga mai mult decat sa se adune, de ploaie… sau de ce-ar vrea norii astia sa zica… daca nu de seara… sau orele tarzii care vara nu le mai anunta nimeni…

imi usturau ochii, de soare, sau de prea multa odihna… sau de uleiul cu care facusem a doua baie azi..

liniste…

putini adopta acest concept… din frica… sau din neintelegrea lui, sau din lipsa introvertirii sunt adesea mentinuti in fuga… ca si inima unui porumbel fata de care nu poti fi niciodata prea calm ca sa nu interpreteze aiurea si sa zboare..

scrum, bere… spuma…

ieri am uitat ca de obieci cheile in birou… m-am prelins atunci pe o banca din parcul de langa bloc… sa ma uit la copii.. la bunici… si la linistea lor… te purtam in ganduri, da.. mai ales cand… doi batranei se miscau ciudat pe aleea ce taia stramb verdeata… mosul era intr-un scaun, cu mainile linistite la tampla… ca dupa un plans sau un gand prea emotional… iar doamna… imbracata alb sport impingea parca emotionata si ea acest scaun… totul dragut… insa in atentia mea… o vad cum tremura… cum de abia se mai misca… am crezut ca poate plange… ca sufera… apoi parca rotile scaunului erau blocate in ceva… miscarile erau total dezordonate… ba inainte… ba in spate… ba usoare rotiri… eram inghetzat, astept si eu miscarea armonica… cand… vad mosul cum isi ridica alene mainile… ia proprtitioarele de la picioare… „se ridica” asta era in capul meu… da a inceput sa se ridice… nu mai intelegeam problema… cand… tandru isi intinde mana sprea ea… ale caror picoare tremurau… si am inteles… ce-am inteles? probabil ce-am vrut… nu ca dorea ea miscare… ci… ca poate… se intampla des… cand ea… in recunostinta… sau dragoste… ii arata muuuult iubitului in ce brate ocrotitoare maini se simte atat de des cand in carucior cand pluteste ea… ohhhhhhhh.. mi sa topit inima…

bere, ciment si o perdea inchisa de apa ce strabate dealuri pe care n-am urcat inca…

de o saptamana sunt umplut de liniste, aproape ca transced… ascult aceiasi melodie… mai putin acum… iar visele… mmmmmmmmm… da visele… adorm cu greu la 1-2… ma trezesc aproape uimit la 6-7… iar visele… au inceput sa apara…

demult nu am mai simtit linistea asta care sa ma implineasca… care sa ma completeze… si tot timpul cand aparea… oricat dura… nu a adus decat mai mult bun cu ea… ca si portile deschise prea altceva.. spre dragoste… spre ea… profesional… sau orice altceva… iar visele… daaaa..

aseara… eram parca intr-o dimineata… langa cineva drag… iesisem dintr-un hotel cochet… undeva la munte… sau ceva plin de verdeata incrustat ciudat de civilizatie… si un orasel… nu mai mare decat bistrita… imi amintesc zambetul ei… cum iesisem aproape rocknroll in oras… foarte funky… cu haine de piele cu caciuli ciudate in cap… cu ochelari cu manusi… desi… era atata soare… si cald… insa noi nu simteam asta… eram doar in largul nostru… ciudati in lumea asta aparent normala… stiu ca a trebuit sa-mi dau pantaloni jos de pe mine… in ce context nu mai conteaza… insa eram la fel de dezinhibat cu ea… plimbandu-ne printr-un centru… si un soare asa dupa orele 3pm… rosu cat sa apuna… apoi mi-a aruncat o geaca luna de piele peste mine… ceva de piele intoarsa… racorosa… si a carei lungime imi depasea usor genunchii… da eram ciudati de pe centru… ca si niste vede de film care stapanesc tot ce inconjoara… ne-am retras atunci pe un pasaj… luminat… sa zicem… si infocat te sarutam… si iti cautam pielea… si sanii… iar tu ti-ai sprijit boncancii in ceva colt de casa… si ti-ai deschis usor picioarele… cat sa iti simt toata caldura… sa ma faci mult mai agonic… sa nu rezist sa nu te sarut… si sa caut sa intru sa te lipesc nesimtit de toate zidurile… fuck… si bruc m-am trezit… ca un copil m-am adunat mic in colturi sa continui… mai vroiam din acest vis… sa mai iau ceva cu mine… dar cine stie… poate diseara :))))

bere, sticla, pachet… unde e bricheta? oo… buze pe tigara seaca… limba infierbanta, arunc totul pe tastatura… trec prin volumul din camera mare, frigider, bere, taste, foc.. fum, pofta, pasiune… scrum, bere, balustrada… fum… si un gand scurt dar foarte puternic la tine..

incep sa arda din ce in ce mai multe lumini, si cu ele seara, si cu ea gandurile mele spre tine, si cu ele inima mea porneste pe un alt ritm…

can you hear me coming… you know that i’m falling and i don’t wanna sleep.. uuu… i wanna be with you everywhere…

Darius_II

un fel de blablabla….

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , on Mai 14, 2009 by darius2nd

ahhhhh… vrea un fior sa intalneasca varful degetelor mele, sa alerge toate drumurile, in toata carnea, sa-mi inchida ochii, sa-mi incalzeasca rasuflarea…

ohhhh… va asculta un vant ritmul inimii mele, va ascunde lumina, va certa cerul si lacrimile lui murdare vor inhiba orice gand, orice miscare…

uhhhh… ce dulce-i curcubeul, si soarele, si limba de-ar putea gusta, si totusi ar lipsi ceva… imbratisarea…

Darius_II

din domeniul Darius… cine sta dupa gratii…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Mai 1, 2009 by darius2nd

mii de ganduri, mii de voci.. nici o democratie, doar un tiran, sau un lider care stie sa le minta frumos… sa mai taca din cand in cand… sau, sa ia masuri pe care nimeni nu le mai poate urmari…

acestea sunt memoriile unui sclav, unui intemnitat… asa ma simt cand scriu uneori despre mine, ca un puscariash inchis pe nedrept intre patru pereti, lasat sa viseze, constrans sa taca, cel mult sa informeze sau sa-si astearna gandurile pe hartia asta igienica online…

ma doare, cand ma supun intre atatea gratii, cand arunc doar o piatra dupa realitate, cand soareLe ma viziteaza nu mai des de o luna, cand trebuie sa-mi inchid ochii sa ma visez alaturi de cea ascunsa cu numele intre mai dese offfffuri…

singura vizita pe care o primesc, mi-o face mintea,… a, am uitat sa ma prezint… nu mai retin bine… sunt inima, sau pasiunea, sau ceva p-acolo… eu stiu cine sunt insa nu mai stiu cum ma numiti voi, cei dinfara… si cum ziceam… mintea… noul stapan peste acest trup ma viziteaza… da stiu… stiu ca ma iubeste… nu-l inteleg acum, nu stiu prin ce perioade trece, nu stiu ce caut aici.. de ce acest abuz.. dar cum nu pot sa fac nimic traiesc dupa gratii pana la noi alegeri…

azi mi-a povestit, Mintea, despre toate umblate si facute… alaturi de ea… hmmm… de parca n-as fi fost acolo… de parca n-am imparti acelas trup… oricum, apreciam ca ma facea activ, si mai lasa buzele sa tremure si in voia mea… ohhhh dar si pentru astea atatea biciuri, atatea cuvinte murdare, sa tac…

stiti?.. imi vine uneori s-o arunc in pat, s-o ranesc cu dintii, apoi s-o sarut gingas, apoi sa-i sterg toate linile cu varful limbii… mi-e atat de draga… si probabil daca nu m-ar musca si ea as zice ca-s fi trecut la un alt nivel, si mi-as fi infectat si mintea cu nebunie.. daca nu asta este ceea ce platesc acum… si… cand o ating si urla in mine atatea ganduri… ma trage de lesa mintea… ma cearta dupa cum ii firea, ma arunca inapoi dupa gratii sau uneori mai rau, ma ascunde de lumina zile bune…

ultima data cand am vrut sa o arunc in cearceafuri albe, cand ma loveam in toate gandurile de numele ei, Mintea… mi-a dat 3 zile de carcera… si aproape toata vlaga mea sa stins… ca luna ascunsa dupa nori lungi asa palpaiam de durere…

mmmmmmmmm… cred ca mintea doarme acum… asa face ea la drumuri lungi… se odihneste si ma lasa sa scriu in pace… mmmmmmmm… obraznic am furat in palma stanga mireasma ei, narcotic gand ma face sa revin atat de des sa o trezesc in mintea mea dintr-un parfum… oooo… „imi amintesc un strans de mana” – vorbeste mintea-n somn,… ooo daa… imi amintesc… juma de Luna ce ma privesti din stanga mea acum… si vizavi un nor de fum, o linie de foc cam lunga… o Doamne ce ciudat… asa pe langa drum? ce oare s-antamplat… hmmmmmmm… n-am eu timp de voi.. aflam la urma…

ooo.. dulce… ramas blocat cu palma-n bot cu nari ce lacome te-aduna…

as vrea s-adorm acum… in gand placut… dar drumu-i scurt si mintea sa razbuna.. s-acest exces ce mi-l permit acum… miros din palma mea… o daaa… am sa-l platesc mai scump prin munca silnica, la altele in brate o luna…

o vad ca sa trezit, stapana, mintea… in off-uri imi ascund acum lumina, si pana si cerneala iar hartia cu tot ce-n graba-m reusit sa scriu o s-o arunc acum pe un alt geam sa stea lipita sa cititi… ca eu inca traiesc, ca zambetul mi l-am pastrat, ca-s vrea sa ies, ca nu-s departe sa inebunesc, ca va iubesc, ca asta fac, ca doar sunt eu, inima, pasiunea… sau cum ma mai numiti de n-ati uitat de tot de mine… acum… eu tre sa ma intind in pat… si sa cersesc… o alta zi ca azi… o alta luna pe jumate plina… de fapt voi stiti ce imi doresc… ce drag port eu acum… ohhhh trebe sa va las…

Mintea: nebuno… pacatoaso… te-am citit, credeai ca dorm? m-am odihnit… tu nu te vezi ce ai ajuns?… si daca mai continui mult te bag la carcera o luna… sa vad cum plangi… cum numele ai vrea sa-l schimbi… ohhhhh da… in loc sa-mi multumesti ca-ti port inca de grija buna… nemultumit-o… te caiesti?

Inima: Da… te rog nu lua de la mine… [..] viata.

Mintea: o da… hai lasa vorba si bpm-ul tau crescut si tensiunea… revino-ti… pun de masa imediat… maine te iau la treaba, sa fii in stare buna…

Inima: o sarumana, multumesc… sunt putin obosita, vorbesc prostii, dar maine voi fii buna… te rog stapanul meu iubit, iertare, sarumana…

Darius_II

Lumina…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , on Noiembrie 22, 2008 by darius2nd

cat de binecuvantat poate sa fie acest cuvant… nu? 🙂
cate taine sfinti poate sa ascunda… dupa care ne-am reglat toti ceasul… am ales si timpul… si distanta….

in incisivitatea* mea de a contrazice orice… doar de dragul de a descoperi ceva nou….

Daca o lumina usoara poate trece prin deget… nu inseamna doar ca nu sunt opac… cat ma gandesc la transparenta… daca Dumnezeu este Lumina si el trece prin mine… si traieste in mine… ce altceva m-ar face la acest nivel opac… daca nu pacatul…

poza…

***

citeam 1 ora dupa aceste ganduri urmatoarele:

Ioana-> Status was changed to „M’illumino / d’immenso.” [„Ma iluminez / de nemarginire.”]

Darius->Reply: frumos… ai descris universul… care-l consideram totusi limitat… mai exact finit prin faptul ca… nemarginirea lui este timpul scurs de la Big-Bang inmultit cu viteza luminii….

deci n-ai cum sa te iluminezi de nemarginire :P…

bine ca stii ca as putea continua tema asta… privind o alta traducere… ajungand la lumina divina… etc.

***

combinatii…

daca Dumnezeu este lumina, atunci poate fii si el un finit, cu o dimensiune quasiuniversala… toate pornesc si se termina in EL… doar El stie timpul, vremea lucrurilor… timpul se dilata, se contracta… daca noi ne intoarcem in El… daca toate se intorc in El… daca universul se contracta… in prima Lumina… in El… si daca va fii un nou cer si un nou pamant… va fii un nou Big-Bang…

***

iesire la superficalitate…

Roby: ai vazut ca aia de jos sa stins [suport lumanare]
Darius: ii mai pacatoasa aia de jos [cea invelita in piele vs. cea din sticla]

***

Oare lumina unei lumanari, oare lumina, arde / sta / traieste mai mult in transparenta… (?)

***

Buna dimineata… soare…

Darius_II

// ce minte bolnava, sa analizezi incosntient orice…

pofta….

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , on Octombrie 24, 2008 by darius2nd

Elementul meu este ceata… Pentru ca imi permite sa luminez in intimitate…
Placut imi este frigul… Ce lasa doar pe cei dragi sa simta caldura mea…
Locul meu este drumul… Sunt prea multi munti sa vina toti la mine…
Ingredientul meu este libertatea… Ca ma lasa sa salbaticesc si sa fiu mai mult ce vreau eu decat ce si-ar dori lumea…
Eu nu am timp tin doar ritmul… In el dilat tot ce frumos si-ngesuiesc durerea…
Casa mea sunteti voi… Ce nu ma lasati sa fiu nici egoist, nici abandonat nici efemer…
Fiorul cel mai scump mi-l da gandul… Cand ma apropii de mine cand ma intorc si-ti zic…. Tu!?

Iar ce ascund ar fii pofta… Potfa ce nu vrei sa ti-o asumi….

Darius_II

o cheama Andra…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Octombrie 23, 2008 by darius2nd

sunt ca si moise intors de pe stanca… luminat… de o trecere pamanteasca…. desi probabil simbolul ei este mai adanc… ea este ca noi… una dintre acele nascute si nu create…

ma intrebat cineva foarte recent… ce ma poate face pe mine mai umanist… am raspuns bizar… oarecum flegmatic… desi adevarat… ca totul ma face mai umanist… atat ca uneori am prea mult control in fata acelor trairi care m-ar putea inmoi in slabiciunea pamanteneasca in care am fost creat…

o cheama andra…

si zambetul ei… jovialitatea cu care a dansat toata noaptea… parul care-i cadea cum numai eu stiu… peste toate cele ascutite ale fetei… si zambetul… si ochii… care ma indemnau sa o spionez mereu… fara rusine… fara moralitate… ca un vantor turbat de vis mai mult decat de prada…

asa am cazut si eu… si m-am simtit om din nou… cand ea nu trezea mai mult in mine decat lipsa ei… oooooooo doamne ce gol… puteam trai cand o vedeam… ce mic imi era sufletul… ce corupta imi era mintea… de fiecare joc… de fiecare gand… de fiecare speculatie pe care armonia ei mi-o oferea… cata durere ai nevoie sa simti… sa stiii ca simti…
cata vulnerabilitate e nevoie sa constientizezi sa te trezesti la fel de om in fata tuturor…

o cat as fii vrut sa fii impartit mai multe momente…. sa vorbesc mai putin… sa o absorb mai mult… cata foame si retinere… cat control… cat de inuman sa ma simt asa de slab… atat de nevoias in sprijinul zambetului ei..

o cheama andra…

imi umple sufletul de gol… triaza orice gand ce mai departe ar zbura de ea…. sunt chiar infometat… avid… trezit…

durerea asta…. ce-mi umple inima… si cu ea… tot sangele… toata trairea…

ma plec in maini… si visez….
ma dezbrac…. si revad…
imi amintesc… si nu vreau sa uit….
nu vreau sa te uit… vreau sa te visez….

andra…

o sa-mi amintesc… cand ma trezesc… in oglinda…? o sa te vad… sau… o sa ma revad…

Darius_II