Arhivă pentru libertate

cultura impotriva migrarii si comunitatii europene…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Iulie 11, 2009 by darius2nd

nu sunt scantei noi, aparute in urma activitatilor mai „recente” din europa sau la nivel international… pur si simplu eu am fost reticent la ceea ce inseamna comunitatea europeana (pentru care la un ultim examen de la masterul in management performant era sa o si incurc rau de tot, argumentand verbal profesorului o comparatie a europei cu statele unite+mexic+canada)…

in primavara acestui an am fost invitat impreuna cu alti tineri (pana in 35ani) presedinti de sindicat undeva in munti, cum se obisnuieste, pentru anumite training-uri si mai ales pentru a crea o posibila uniune sindicala… si a existat un moment interesant in care la subiectul „globalizarea” nu am reusit sa unesc sincer aspecte cu adevarat pozitive… dar nu asta conteaza…

eu sunt impotriva chiar a transhumantei de la sat la oras, insa nu doresc sa privez pe nimeni de libertatea de a-si demostra valorile competitive doar ca acestea la o scara mai mare nu exista… si tot ceea ce creaza urbanizarea asta masiva este o concurenta gresita si o lipsa continua de valoare… felicit insa cu aceasta ocazie toate companiile care au realizat ca mutarea unei linii de productie intr-un sat va fii mai o solutie mai avantajosa decat transportarea intregului sat la oras…

ideoligic sunt de acord ca un om s-a nascut intr-un loc ca sa serveasca acelui loc, si ca valorile sa aiba o libera circulatie pentru a putea influenta pozitiv locurile prin care trec sau traiesc… nu sunt insa de acord cu centralizarea IQ-ului sau a lipsei acestuia… diversiteatea pentru mine reprezinta un suport mai stabil pentru evolutie decat concurenta…

iar impotriva comunitatii europene si a globalziarii, argumentul cel mai puternic pe care il am sau problema care ma doare cel mai mult este cultura… am rupt granitele si drumurile si am permis libera circulatie a culturii… GRESIT… am permis omogenizarea si disparitia ei… curand toata europa va servi unei singure culturi hiperindividualiste… si va uita tot ce a stat la baza dezvoltarii si diversitatii acestui batran continent… este cea mai mare durere a mea… romani sarbatorind cultura spaniola sau italiana sau germana… chinezi sarbatorind culturi germane, romane sau americane..

ne bucuram de diversitate, ne bucuram de drepturile pe care le-am castigat la nivel international, de libera asociere, libera gandire, etc… si totusi in loc sa pastram aceasta libertate de a fii ceea ce suntem de mii de ani, suntem aproape fericiti ca putem schimba si uita si omogeniza… considerand toata istoria o mare greseala… uitand intr-un final ca n-a existat prezent si viitor fara ea…

Darius_II

reactii independente 2…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , on Iunie 29, 2009 by darius2nd

povesteam chiar aseara pe masina unor bobocei emotivi despre dragoste si mai ales despre libertate, mai mult decat despre reactii independente, despre jocul de vanator vanat, despre pasiune… despre amagire si obiectivitate…

sunt barbati… presupun doar insa ca ar putea fii si femei… care au dibacia de a iubi… de a aprinde in celalalta persoana un foc atat de puternic… si hrani constat… si intretine o relatie aparent naturala… insa condusa puternic dintr-o parte, coordonata, manipulata… si uneori chiar inconstient…

eu.. am inteles intr-un tarziu… cum chiar prima mea relatie am conduso doar la nivel instinctiv… atat de mult imi doream sa fiu cu ea… incat in primele 3 luni a aproape in fiecare zi curgeau trandafiri… pana cand nu a reusit sa mai conceapa un gand departe de mine… desi… mi-a recunoscut… ca mai ales in prima luna… in nenumarate ocazii dorea sa rupa totul.. dar nu putea… pentru ca eu ma jucam cu animalul din spatele ei… cu persoana care ii palce sa fie mereu surprinsa, pasionala, etc… iar apoi din elanul creat a mai trecut aproape 2 ani…

dar acum… stiu… ca degeaba as putea topii in ochii mei orice femeie… si aprinde pana si oceanele cele mai reci… daca nu exista un foc in cealalta persoana care sa traiasca si in lipsa prezentei mele… o sa consum si eu tot petrolul aceste lumi si am sa sfarsesc in razboaie cu mine insumi… cand nu o sa mai stiu ce-mi doresc… cand nu o sa stiu ce sa mai schimb… si cand persoana de langa mine este ultima care poate sa ma ajute…

asadar am invatat sa iubesc fara sa cer… sa ador fara sa am… pentru ca n-as putea nici cere nici avea… libertatea celuilalt… si este singurul lucru pentru care urasc casatoria… pentru ca traseaza aceste linii tampite de proprietate, posesivitate, exclusivitate, etc…

eu insa.. in toata libertatea mea… as stii de ce te-as alege mereu pe tine…

D2

reactii independente…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Iunie 17, 2009 by darius2nd

imi „plac” oamenii care vorbesc de independenta si primul pas pe care-l fac e sa se casatoreasca… so fracking wrong… pentru mine 80% din populatia acestei lumi este ultradependenta…

dar inainte sa-mi prezint cazul… am fost si eu… asemenea ca si voi in acelasi Matrix… credeam ca am sa mor fara dragoste… ca am sa ajung pe strazi fara servici… ca cine stie ce alte prostii… va spun sincer… ca un spirit analitic, toata lumea este predispusa la aceleasi evenimnete… important este sa participi…

eu mi-am luat o pozitie de „dead man walking”… doresc sa am mobilitatea maxima de a face ceva… daca azi mi se nazareste sa plec… sa pot pleca… sa fug… sa zbor… sa pot sa-mi iau lumea in cap in orice secunda… sa n-am nimic ce sa ma retina… si intr-un final ce-ar putea sa ma retina?… in fine… in jurul acestor linii as trasa eu cu adevarat independenta… libertatea…

cel mai mult imi place sa ma aseaman cu un cal… care a scapat de sub robie si alearga din ce in ce mai salbatic peste tot… bine ca poti cadea si in cealalta extrema… sa alergi prea repede si sa te trezesti singur… dar depinde ce urmaresti…

imi vine sa iau pe oricine la palme daca as auzi gresit cuvintele „te iubesc”… habar n-aveti ce inseamna asta… sunteti o gramada de indragostiti care in stangacia lor se elibereaza uneori prea des prin aceasta sintagma…

„te iubesc” inseamna ca sunt gata sa ma fac rob emotiilor mele… sunt gata sa ma pierd daca nu sunt deja pierdut pentru tine… cand Fiul a coborat pe pamant… s-a facut liniste in cer, doar el si-a asumat sa ne iubeasca si sa plateasca pretul… pe care tu… ce stii tu despre pretul iubirii?
Ohhhhhhh… cat va doresc… inainte sa ajungeti macar atat de liberi ca si mine, sa puteti alege cu adevarat ceva, mintea voastra sa se poate exprima liber in fata oricarei persoane… si singurele compromisuri sa le faceti din motive de decenta, sau a nu face mai mult rau cu adevarul decat bine…

Va recomand printre altele cand mergeti la teatru sa vedeti orice interpretare a „Elixirul Dragostei”… la inceput… apare titrat ceva de genu: „Fericit este acel om care nu a cunoscut dragostea”…

Eu sunt cel mai nefericit om posibil, caci am cautat si am gasit dragoste… dar pretul… Doamne… ca l-as plati de mii de ori… pretul e mare… si atunci poate ca gresesc cerandu-va sa cunoasteti dragostea inainte sa spuneti din nou „te iubesc”… pentru ca nu v-as dori decat fericire…

Dar ce ma enerveaza cu adevarat… sunt reactiile astea in lant… orbirea… depdendenta… dragostea nu se consuma… dar daca voi nu o luati decat asa… o sa ajungeti obezi, bolnavi si din ce in ce mai tristi si depdenteti de cele mai efemere manisfestari ale ei… si atunci da… ma enervati… pentru ca eu caut si sustin minunea… si trebuie sa ma lupt constant cu voi cei care-o rupeti in bucati sau o jucati la doua zaruri….

Eu care sunt gata sa alerg in orice colt dupa ea… voi care o ascundeti in intuneric sub plapuma…

Si eu sunt bolnav… sunt bolnav fara ea… imi inec pasiunea in fiecare parfum care trece prea aproape… intre oricare doua picioare ale vruneia care ma poate privi in ochi… dar nu raman sa tin de cald in casa… nici sa impart prea multe mese…

Nu sunt aproape de ceea ce-mi doresc, dar sunt fericit ca stiu ce vreau…
Nu trebuie sa fie a mea, nu trebuie sa ma iubeasca, nici macar sa ma placa…
Pentru ca nu asta ar trebui sa schimbe ceva fata de ce simt pentru ea…
As vrea bineintels sa fiu mai aproape, sa o tin in brate, sa o sarut des…
Dar nu pentru a consuma dorinta, ci pentru ca asta m-ar face sa traiesc…

Darius_II

knowing me its a sign of change..

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Martie 29, 2009 by darius2nd

Citez ce mi-a scris odata o prietena, care merge dupa atatea pseudonime, la o cafea…

„Ai grija sa nu te pierzi in personalitatea altcuiva”
„Cata constiinta
atata luciditate,
cata luciditate
atata drama si
cata drama atata suferinta”

imi pierdeam pantofii in atata praf, incarcat de entuziasm, de libertate, de expresie, de gandurile implinirii, de gandurile revederii, de imaginea ei.. si in lunga asteptare a celora care te fac sa simti timpul si distanta… ma cufundam in ganduri ba creatoare, ba romantice, ba telogice, ba eram pierdut si gata… cand adulmecand cerul dupa inspiratie sau determinism l-am gasit gol… nu mi-a trecut prin cap decat gandul ca universul ne lasa in seara asta sa le alegem soarta… si cand zambeam mai mult… tot pierdut in mine, in gandurile cu ea, in praf, in greutati, in amuletele schimbarii… bateam receptivitate spre usa unde stau cei mai pierduti dintre oameni…

eram doar o ureche spre o voce, justificativa, uneori umanista, cu celalata gandeam bineinteles la ale mele tot numarand cifre sau praful de pe pantofi… se repeta… era normal… ce sa m-astept de la un om pierdut… nu intelegeam insa de ce se repeta asa de des… de parca as fi putut numara cuvintele si ascunde intr-un dictionar asa de mic, incat mi-am zis ca sa oprit si timpul la fel cum au disparut si stelele… sa serveasca unui scop… daca nu al meu, al nostru… oricum a unei ferestre lasate sa schimbe ceva intr-un destin ce ma impresiona din ce in ce mai mult…

no stars… uncertain destiny… all ment to let us free to choose..
time stops.. everyone is talking… the same words… again..
until the right words will be told..
the right words to unleash time again…

se anunta drumetii, si masor bine pozitiile langa o naluca adusa doar sa-mi ofere un zambet si doua cuvinte mai destepte… asta pentru ca nu conta nici cine suntem, nici unde mergem ci doar ca poate fi un zambet inainte de toate..

si fac pasi in cel ce merge fara pasii mei, m-ascund intr-o agenda, scriind lucruri ce stiam c-o sa-si grabeasca-nplinirea, m-agit, zambesc ca un copil, astept venirea… subit rabdare sa cerut pe cand si intalnirea imi mai cerea un rand sa scriu… oprirea…

cautata-m parte eu s-aleg, aproape ca zburam cu ochii-n frig sa vad sosirea si totu’ntarzia si usa nu se deschidea, si nu imi permiteam sa pierd si inima nu inceta, si orice drum nu mai conta, desi acelasi, de nu era si ea, menirea..

[…]

tarziu cand m-am trezit din vis.. gasesc pe rama geamului intins.. pe servetel… pe doua parti.. de la-nceput scrise cuvinte…

cand ma simt greu ma-ntreb adesea daca sufar… de drama n-as putea, poate de fericire, sau cum zic altii tre sa platesc si eu cumva… pentru ce-a fost… si pentru ce va fii.. cata drama atata luciditate sau cata fericire atata visare, sunt prea pasional ca sa nu simt, ca sa nu ma incarc cu toate, pare mult pentru unul singur, cineva sa-mi gaseasca si inima.. atata luciditate cata constiinta, atata visare cata inconstiinta, sau subconstiinta, sau preconstiinta…

ma intreb de ce omul asta a ales o singura cale, de ce aceasta, sigur eu n-as putea trata si nici accepta suferinta lumii ca si prea multa constiinta…

dar eu sunt eu… si ma pierd doar in personalitatea mea… si-ncerc s-alung pe toti ce vor sa se inece-n ea… vreau sa vad libertatea ta.. vreau sa stiu ca tot timpul ma bucur de tine… de sinceritatea ta… de alegerea ta… asta este cel mai frumos zambet al tau… singurul care ma linisteste…

Darius_II

knowing me its a sign of change..
its like you receive an onion…
you might start to open it..
maybe you cry, maybe you don’t,
but in the end you’ll find the truth,
or at least you’ll understand,
that everything depends of your every move..

knowing me its a sign of love..
but that its something i can’t tell you now..
not because we’re playing hide and not because we’re playing seek..
but maybe its because we’re playing, we don’t find where to put that in..
or both, or knowing me is a sign of time..
that is not in the general gray scale
but in the two colors of it: never / forever…

pofta….

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , on Octombrie 24, 2008 by darius2nd

Elementul meu este ceata… Pentru ca imi permite sa luminez in intimitate…
Placut imi este frigul… Ce lasa doar pe cei dragi sa simta caldura mea…
Locul meu este drumul… Sunt prea multi munti sa vina toti la mine…
Ingredientul meu este libertatea… Ca ma lasa sa salbaticesc si sa fiu mai mult ce vreau eu decat ce si-ar dori lumea…
Eu nu am timp tin doar ritmul… In el dilat tot ce frumos si-ngesuiesc durerea…
Casa mea sunteti voi… Ce nu ma lasati sa fiu nici egoist, nici abandonat nici efemer…
Fiorul cel mai scump mi-l da gandul… Cand ma apropii de mine cand ma intorc si-ti zic…. Tu!?

Iar ce ascund ar fii pofta… Potfa ce nu vrei sa ti-o asumi….

Darius_II

Discriminari

Posted in Uncategorized with tags , , , , , on Septembrie 6, 2008 by darius2nd

am zis ca nu am sa incep subiectul asta… desi simt ca imi este atacata toate democratia si libertatea personala de ceea ce se intampla aici si peste tot… insa… i have to…

Consider o discriminare atitudinea diferita fata de posesia sau lipsa verighetei.

and i’ve started….

Darius_II

P.S: n-o am, n-am avut-o, dar cand am purtat ceva asemanator doar ca-mi place tare sa mai legat lumea de ea…