Arhivă pentru joc

reactii independente…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on iunie 17, 2009 by darius2nd

imi „plac” oamenii care vorbesc de independenta si primul pas pe care-l fac e sa se casatoreasca… so fracking wrong… pentru mine 80% din populatia acestei lumi este ultradependenta…

dar inainte sa-mi prezint cazul… am fost si eu… asemenea ca si voi in acelasi Matrix… credeam ca am sa mor fara dragoste… ca am sa ajung pe strazi fara servici… ca cine stie ce alte prostii… va spun sincer… ca un spirit analitic, toata lumea este predispusa la aceleasi evenimnete… important este sa participi…

eu mi-am luat o pozitie de „dead man walking”… doresc sa am mobilitatea maxima de a face ceva… daca azi mi se nazareste sa plec… sa pot pleca… sa fug… sa zbor… sa pot sa-mi iau lumea in cap in orice secunda… sa n-am nimic ce sa ma retina… si intr-un final ce-ar putea sa ma retina?… in fine… in jurul acestor linii as trasa eu cu adevarat independenta… libertatea…

cel mai mult imi place sa ma aseaman cu un cal… care a scapat de sub robie si alearga din ce in ce mai salbatic peste tot… bine ca poti cadea si in cealalta extrema… sa alergi prea repede si sa te trezesti singur… dar depinde ce urmaresti…

imi vine sa iau pe oricine la palme daca as auzi gresit cuvintele „te iubesc”… habar n-aveti ce inseamna asta… sunteti o gramada de indragostiti care in stangacia lor se elibereaza uneori prea des prin aceasta sintagma…

„te iubesc” inseamna ca sunt gata sa ma fac rob emotiilor mele… sunt gata sa ma pierd daca nu sunt deja pierdut pentru tine… cand Fiul a coborat pe pamant… s-a facut liniste in cer, doar el si-a asumat sa ne iubeasca si sa plateasca pretul… pe care tu… ce stii tu despre pretul iubirii?
Ohhhhhhh… cat va doresc… inainte sa ajungeti macar atat de liberi ca si mine, sa puteti alege cu adevarat ceva, mintea voastra sa se poate exprima liber in fata oricarei persoane… si singurele compromisuri sa le faceti din motive de decenta, sau a nu face mai mult rau cu adevarul decat bine…

Va recomand printre altele cand mergeti la teatru sa vedeti orice interpretare a „Elixirul Dragostei”… la inceput… apare titrat ceva de genu: „Fericit este acel om care nu a cunoscut dragostea”…

Eu sunt cel mai nefericit om posibil, caci am cautat si am gasit dragoste… dar pretul… Doamne… ca l-as plati de mii de ori… pretul e mare… si atunci poate ca gresesc cerandu-va sa cunoasteti dragostea inainte sa spuneti din nou „te iubesc”… pentru ca nu v-as dori decat fericire…

Dar ce ma enerveaza cu adevarat… sunt reactiile astea in lant… orbirea… depdendenta… dragostea nu se consuma… dar daca voi nu o luati decat asa… o sa ajungeti obezi, bolnavi si din ce in ce mai tristi si depdenteti de cele mai efemere manisfestari ale ei… si atunci da… ma enervati… pentru ca eu caut si sustin minunea… si trebuie sa ma lupt constant cu voi cei care-o rupeti in bucati sau o jucati la doua zaruri….

Eu care sunt gata sa alerg in orice colt dupa ea… voi care o ascundeti in intuneric sub plapuma…

Si eu sunt bolnav… sunt bolnav fara ea… imi inec pasiunea in fiecare parfum care trece prea aproape… intre oricare doua picioare ale vruneia care ma poate privi in ochi… dar nu raman sa tin de cald in casa… nici sa impart prea multe mese…

Nu sunt aproape de ceea ce-mi doresc, dar sunt fericit ca stiu ce vreau…
Nu trebuie sa fie a mea, nu trebuie sa ma iubeasca, nici macar sa ma placa…
Pentru ca nu asta ar trebui sa schimbe ceva fata de ce simt pentru ea…
As vrea bineintels sa fiu mai aproape, sa o tin in brate, sa o sarut des…
Dar nu pentru a consuma dorinta, ci pentru ca asta m-ar face sa traiesc…

Darius_II

Reclame

[1] Chipul Mastii…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on februarie 29, 2008 by darius2nd

interesant fenomenul pe care numele mastii il poarta… pentru ca atunci cand ea este numita, toata lumea vede o lume ascunsa, o lume in care ai capacitatea ca dimensiunea ego-ului si a personalitatii tale sa se poata comprima intr-o palma, intr-un gest, intr-o masca…

probabil din originiea acestui cuvant, sau a jocului primordial „de-a v-ati ascunselea”, in care am inceput cu intimitatea sexuala, apoi din ce in ce mai mult, pana ne-am imbracat tot, mai putin lumina ochilor… astazi… si aia…

iar masca.. devenind o forma de a de imbraca, cu idea de a ascunde cine esti…

totusi cea mai cunoscuta masca… ramane deseori usor mai mare decat o marimea unei palmi… acoperind in intregime sau nu… doar chipul… ce joc poarta aceasta masca?

capul… este stapanul trupului… el este amprenta unica a personalitatii in fiecare mima de viata a acestuia… iar asocierea in mintea noastra a unui lucru stapanit sau creat de acest cap se face printr-o imagine a chipului… si atunci daca chipul este atat de fundamental… noi ne distram creandui o masca acestuia… ca lucrurile care urmeaza dupa, sa fie atribuite mastii… si nu chipului…

dar noi, nu vom face vointa mastii, ci a noastra… vom face acelea pe care nu am vrut sa le atribuim chipului… dar erau mereu prezente in noi… radacini ascunse care le purtam in fiecare vise si fantezii, patimi, perversiuni, intoxicatii, durere… toate aceste parti ascunse ale chipului… ajung parti vii ale mastii… si atunci… noi nu ajungem sa ascundem, ci dimpotriva sa dezvaluim si mai mult cine suntem…

masca… oprind din noi doar rusinea… sau mai bine zis, dezlegand din noi ce altadata am fi intins drept si puternic degetul mintii indicand o rusine…

masca… toata opacitatea ei fiind insasi transparenta ta…

Darius_II