Arhivă pentru iubire

reactii independente…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Iunie 17, 2009 by darius2nd

imi „plac” oamenii care vorbesc de independenta si primul pas pe care-l fac e sa se casatoreasca… so fracking wrong… pentru mine 80% din populatia acestei lumi este ultradependenta…

dar inainte sa-mi prezint cazul… am fost si eu… asemenea ca si voi in acelasi Matrix… credeam ca am sa mor fara dragoste… ca am sa ajung pe strazi fara servici… ca cine stie ce alte prostii… va spun sincer… ca un spirit analitic, toata lumea este predispusa la aceleasi evenimnete… important este sa participi…

eu mi-am luat o pozitie de „dead man walking”… doresc sa am mobilitatea maxima de a face ceva… daca azi mi se nazareste sa plec… sa pot pleca… sa fug… sa zbor… sa pot sa-mi iau lumea in cap in orice secunda… sa n-am nimic ce sa ma retina… si intr-un final ce-ar putea sa ma retina?… in fine… in jurul acestor linii as trasa eu cu adevarat independenta… libertatea…

cel mai mult imi place sa ma aseaman cu un cal… care a scapat de sub robie si alearga din ce in ce mai salbatic peste tot… bine ca poti cadea si in cealalta extrema… sa alergi prea repede si sa te trezesti singur… dar depinde ce urmaresti…

imi vine sa iau pe oricine la palme daca as auzi gresit cuvintele „te iubesc”… habar n-aveti ce inseamna asta… sunteti o gramada de indragostiti care in stangacia lor se elibereaza uneori prea des prin aceasta sintagma…

„te iubesc” inseamna ca sunt gata sa ma fac rob emotiilor mele… sunt gata sa ma pierd daca nu sunt deja pierdut pentru tine… cand Fiul a coborat pe pamant… s-a facut liniste in cer, doar el si-a asumat sa ne iubeasca si sa plateasca pretul… pe care tu… ce stii tu despre pretul iubirii?
Ohhhhhhh… cat va doresc… inainte sa ajungeti macar atat de liberi ca si mine, sa puteti alege cu adevarat ceva, mintea voastra sa se poate exprima liber in fata oricarei persoane… si singurele compromisuri sa le faceti din motive de decenta, sau a nu face mai mult rau cu adevarul decat bine…

Va recomand printre altele cand mergeti la teatru sa vedeti orice interpretare a „Elixirul Dragostei”… la inceput… apare titrat ceva de genu: „Fericit este acel om care nu a cunoscut dragostea”…

Eu sunt cel mai nefericit om posibil, caci am cautat si am gasit dragoste… dar pretul… Doamne… ca l-as plati de mii de ori… pretul e mare… si atunci poate ca gresesc cerandu-va sa cunoasteti dragostea inainte sa spuneti din nou „te iubesc”… pentru ca nu v-as dori decat fericire…

Dar ce ma enerveaza cu adevarat… sunt reactiile astea in lant… orbirea… depdendenta… dragostea nu se consuma… dar daca voi nu o luati decat asa… o sa ajungeti obezi, bolnavi si din ce in ce mai tristi si depdenteti de cele mai efemere manisfestari ale ei… si atunci da… ma enervati… pentru ca eu caut si sustin minunea… si trebuie sa ma lupt constant cu voi cei care-o rupeti in bucati sau o jucati la doua zaruri….

Eu care sunt gata sa alerg in orice colt dupa ea… voi care o ascundeti in intuneric sub plapuma…

Si eu sunt bolnav… sunt bolnav fara ea… imi inec pasiunea in fiecare parfum care trece prea aproape… intre oricare doua picioare ale vruneia care ma poate privi in ochi… dar nu raman sa tin de cald in casa… nici sa impart prea multe mese…

Nu sunt aproape de ceea ce-mi doresc, dar sunt fericit ca stiu ce vreau…
Nu trebuie sa fie a mea, nu trebuie sa ma iubeasca, nici macar sa ma placa…
Pentru ca nu asta ar trebui sa schimbe ceva fata de ce simt pentru ea…
As vrea bineintels sa fiu mai aproape, sa o tin in brate, sa o sarut des…
Dar nu pentru a consuma dorinta, ci pentru ca asta m-ar face sa traiesc…

Darius_II

sensibilitatea aniversarilor…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Iunie 3, 2009 by darius2nd

imi place cand se ascunde luna de mine… ca si cum si-ar ascunde intimitatea, secretul pe care-l exploatez demult deja… ca o pata de lumina in obscura ceata ma face sa imi tavalesc ochii spre ea sa-i inspir lumina si tot ce instiga in mine…

iubitul meu bunic… … …

imi amintesc cum stateai aproape uscat in fata mea dupa operatie, si daca imi vine sa plang… as putea incepe acum… … … cate cuvinte as fii schimbat eu cu tine, daca viata si lupta asta teribila de a determina o cale nu m-ar fi tinut departe… ce blandete puteai ascunde tu si ce intelepciune… erai acolo in fata mea… in pijamalele tale dungate.. iar eu in nebunia mea incercam sa-ti naucesc capul cu ispitele cunoasterii…

incepe sa rasara lumina dintre noi… dar acum in ochii mei e ceata…

ce prostuti aratam cand plangem… mai ales cand nu putem urla… si ne umflam fata oprindu-ne lipite buzele… in timp ce isi fac drum sau calca pe acelasi… lacrimi…

poate n-am stiut niciodata sa ne bucuram de ziua noastra… poate n-am inteles de ce ii numaram… de ce ii privim cu tristete sau cu fericire… dar…. ma doare… bunicul meu… avea o data in buletin… darrrrr.. :((((( … nu se stia exact cand s-a nascut..

imi amintesc si acum cand aveam 19 ani… si eram toti la o masa… imi vine sa ma prind de cap… si din iscusinte de vorbe doar… ii ziceam la multi ani si lui…. caci poate… poate era si ziua lui atunci… si daca n-ar fi stiut… atatia ani… cum sa-si controleze lacrimile… in loc de un zambet as fi vazut… cum un om nu se putea rupe mai mult din gesturi… sa se abtina sa nu planga…. o bunicul meu… ce inima de piatra am avut eu uneori… cum imi inca deschizi tu ochii sau mi-i incetzosezi vreodata…

si eram in fata ta… fumat de 3 zile la rand… si incercam sa iti explic cum se inunda ca doua mari constientul cu inconstientul… iar tu ce stiai parca fiecare gand al meu mi-a zis de lipsa mea de calauza… si aproape am ajuns un salbatic…

si erai in fata mea… intoxicat de mine… si incercam sa-ti explic despre sensibilitatea noastra, despre influente… iar tu m-ai intrebat daca-mi amintesc cum scrie in Apocalipsa despre lunatici… tot tu nu m-ai lasat sa raspund… si m-ai intrebat daca stiu ce sunt aia lunatici… tot tu mi-ai inchis iar limba… si mi-ai spus ca sunt cei ce se ghideaza dupa luna… cum stiai tu gandul meu… inainte sa ajung la stele…

nu stiu de ce Tilu avea inainte sensibilitatea asta la zile de nastere, dar stiu eu de acum cand imi va reveni…

n-am stiut niciodata ce sa urez de ziua ciuva… dar m-am descurcat de fiecare data prin spontenaitatea unor asocieri calde de cuvinte… acum cand sunt plin de ele… mi-e greu sa ma decid… mai ales cand alegerea nu-mi apartine…

as vrea sa binecuvintez timpul ce urmeaza si cum nimeni nu-l vinde dar toata lumea il consuma nu pot sa-ti doresc decat sa rodeasca… caci fiecare ce-si seamana isi va aduna…

Darius_II

Inama Nushif lyrics

Inama nushif (She is eternal)
Al ­asir hiy ayish (No malice can touch)

Lia-anni (Singular and ageless)
Zaratha zarati (Perpetually bound)

Hatt al-hudad (Through the tempest)
Al-maahn al-baiid (be it deluge or sand)
Ay-yah idare (A singular voice)
Adamm malum (speaks through the torrent)

Hatt al-hudad (Through the tempest)
Al-maahn al-baiid (be it deluge or sand)
Ay-yah idare (A singular voice)
Adamm malum (speaks through the torrent)

Inama nishuf al a sadarr (Forever her voice sings)
Eann zaratha zarati (through the ages eternally bound)

Kali bakka a tishuf ahatt (Sacrifice is her gift)
Al hudad alman dali (one that cannot be equaled)

Inama nishuf al a sadarr (Forever her voice sings)
Eann zaratha zarati (through the ages eternally bound)

Kali bakka a tishuf ahatt (Sacrifice is her gift)
Al hudad alman dali alia (that Alia will one day equal)

Inama nushif (She is eternal)
Al ­asir hiy ayish (No malice can touch)

Lia-anni (Singular and ageless)
Zaratha zarati (Perpetually bound)

drafts in the mobile

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Februarie 28, 2009 by darius2nd

dorm cu ingerii din nou.. nush.. as dormi macar odata cu tine.. sa vad diferenta.. 🙂

I crossed that line so many times.. Its just staying there in my way..

Acesta este un oftat, o mangaiere de sunet inaintea linistii…

Probabil calea marelui succes este sa iti doresti ceea ce ti-a fost inaintat sa faci..

Puzzle.. Asa e viata.. Un film color pentru prea multi daltonisti…

***

Am vazut multi oameni care citesc si nu stiu lega doua „cuvinte”, precum si multi care leaga prea multe si n-au citit nimic. Toti sunt la fel de buni sau la fel de rai – in acest aspect – timpul le ofera prea putine sanse curiozitatilor, dorintelor.

Un puzzle naucitor de informatie, pentru cei ce nu stiu sa adune.. Prea mult timp irosit in a citi pentru cei ce nu se mai satura de analizat, speculat sau de a creea.

Ma certi ca n-am fost langa tine, ca nu te-am ajutat sa vezi, sa stii.. cand eu ma bucur.. Ca intelegi cu cata rabdare am asteptat sa vezi de cate ori ti-am vrut doar binele..

Ma certi ca nu te-am ascultat atunci.. Visai prea mult.. Eu cel putin asa credeam.. vorbeai fantasme, iar eu citeam.. Citeam tot o fantasma, si apreciam ca te aveam.. dar practic daca nu pastram un scepticism..

Suntem uniti prin dragoste, prin sange, prin viata, ne este dat la toti sa stim la fel de mult, de adanc.. Nu ne intrecem decat sa iubim, de parcar cantari sau masura.. Cand tot ce cautam e armonia, pacea..

Darius_II

Reiteratii

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Februarie 8, 2008 by darius2nd

AVIZ!!! – continutul acestui articol nu este recomandat persoanelor despartite, proaspat despartile, cu o incertitudine in relatia lor existenta, cu probleme afective, emotionale, cu tendinte de sinucidere, cardiace, sifilice :P, si altor grupuri de boli / probleme care pot afecta sever viata sau bunadispozitie…

Reiteratii

sau trecerea din nou prin aceleasi evenimente, pasi, amintiri, etc…

cineva spunea ca suntem produsul actiunilor noastre… in sensul asta eu am avut perioade destul de retarde… sau am retrait in trecut pentru a putea merge mai departe…

imaginati-va lumea, viata asta, ca un drum drept… de sosea, de ce vreti voi… care la un moment dat iti poate oferi din ce in ce o varietate de mai multe sensuri… unele dintre ele fiind un fel de cicluri care te reintorc in drum undeva putin sau mult inaintea ultimei alegeri… insa vedeti voi… drumul asta se masoara in timp… si e mai putin importanta capacitatea asta de a calatori in timp fata de nivelul efemeritatii trupului tau, care de cand te-ai nascut isi numara singur vremea…

probabil… momentul fizic… cand si acest timp, ceas biologic interior nu va mai conta, sau isi va modifica mult bataile… va fi doar in epoca de lumina (centura fotonica)…

dar sa revenim la reiteratiile noastre, sau retrairiile daca preferati un termen mai natural…

la fel cum amintiriile te poarta adanc in aceste momente… simboluri… precum cifrele… sunt porti ale acestei mintii care ne reintorc in trecut, consumand un timp din prezent, dar beneficiind de o mai mare plinatate de simturi… vizuale, auditive, olfactive, tactile, pana sau mai ales emotionale…

aceste simboluri sunt peste tot… ca un manunchi de semne de carte… care de abia asteapta sa fie folosite… chemandu-te sa iti incerci norocul… cu o alta amintire… poate mai frumoasa… poate una… pe care daca ai fi avut sansa ai fi facut-o mai reala, mai stralucitoare… stiind acum probabil o alta forma, un alt nivel la care trebuia sa o apreciezi…

o astfel de viata am si eu plina de simboluri… mult dragi mie… dar si aceste simboluri… se leaga de o carte… iar cand cartea nu te mai tine prinsa in acel suspans, sau cand cartea se inchide, sau este departe de tine… multe din aceste semne… isi pierd treptat din inteles… de la file de poveste… la rezumate… la paragrafe… la dialoguri… la idei… la cuprinsuri… la titluri… si intr-un final… la un singur nume… al ei… sau al cartii…

asa am si eu niste obiecte dragi… care ma purtau in cele mai adanci si frumoase vise… si le pretuiam… precum altii si-ar adora artifactele sfintiilor sau cartilor lor sfinte… bine… si eu nu aveam un Graal sau un chivot… ci lucruri mult mai micute si comune…

o farfurie mare… adanca… verde… doua farfurii adanci… una verde, a ei, una neagra, a mea… cateva cani… ce nu mergeau separate, ce nu se incurcau, ce altii nu le primeau, ce le lasam „publicului” mai degraba „cu recomandarea” sa se atinga de ale mele decat de ale ei… daca se cioba una, sau ceva, se repara… putea sa se rupa in doua… si tot iti gaseai rabdarea sa aduni toate cioburile…

3 vase.. de 3 marimi… fiecare pentru 3 tipuri diferite de gatit.. un cutzit… doua elasticuri de par… un prosop… tot felul de hainutze… de la ciorapiori la tricouri…

periuta mea de dinti… periuta ei… si care stateau cap in cap… sau nu… in functie de cine stie ce stari… la fel cum erau si folosite… ba a ei… ba a mea… si de toate astea marunte daca-i scapa… seara capul s-ar odihnii… tot in lucruri comune… daca nu, doar ale ei…

mai ai un inel (de argint) de care te intreaba toata lumea… si o bratzara… care sunt pururi cu tine…

si idea e ca… vezi tu… odata cartea se inchide, ea placa, sau ceva se intampla… si ramai cu toate artifactele astea… care desi pentru tine isi pastreaza valoarea… ti se cere sa insemne din ce in ce mai putin… de la file de poveste la rezumat, la paragrafe, la dialoguri, la idei… la cuprinsuri… la titluri… si intr-un final… la un singur nume… al ei… sau al cartii…

cum?

cum? sa le pierzi sensul? cand le-ai cladit prin atata dragoste? adorare?…

cum?

cum? sa nu te faca lumea nebun? doar pentru ca ele exista intr-o astfel de forma?…

cum?

cum? sa mai inteleaga ea? sau lumea? sau tu? ceva daca vei putea intr-un final sa faci asta?…

cum?

cum? am ajuns aici?

cum?

cum? am inceput?

cum?

cum? va fi?

cum?

sigur inseamna un lucru nebun, sa inveti sa iubesti, sa iubesti, sa inveti sa iubesti, sa iubesti…

cum poti sa nu iubesti?

cum?

cum poti sa nu iubesti?

cum?

cum poti sa nu iubesti?

cum?



cum?

.

atatea cuvinte raman de spus pentru fiecare cuvant ramas de spus…
si totusi doua raman de spus… sau nu…

Darius_II