Arhivă pentru gol

o cheama Andra…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on octombrie 23, 2008 by darius2nd

sunt ca si moise intors de pe stanca… luminat… de o trecere pamanteasca…. desi probabil simbolul ei este mai adanc… ea este ca noi… una dintre acele nascute si nu create…

ma intrebat cineva foarte recent… ce ma poate face pe mine mai umanist… am raspuns bizar… oarecum flegmatic… desi adevarat… ca totul ma face mai umanist… atat ca uneori am prea mult control in fata acelor trairi care m-ar putea inmoi in slabiciunea pamanteneasca in care am fost creat…

o cheama andra…

si zambetul ei… jovialitatea cu care a dansat toata noaptea… parul care-i cadea cum numai eu stiu… peste toate cele ascutite ale fetei… si zambetul… si ochii… care ma indemnau sa o spionez mereu… fara rusine… fara moralitate… ca un vantor turbat de vis mai mult decat de prada…

asa am cazut si eu… si m-am simtit om din nou… cand ea nu trezea mai mult in mine decat lipsa ei… oooooooo doamne ce gol… puteam trai cand o vedeam… ce mic imi era sufletul… ce corupta imi era mintea… de fiecare joc… de fiecare gand… de fiecare speculatie pe care armonia ei mi-o oferea… cata durere ai nevoie sa simti… sa stiii ca simti…
cata vulnerabilitate e nevoie sa constientizezi sa te trezesti la fel de om in fata tuturor…

o cat as fii vrut sa fii impartit mai multe momente…. sa vorbesc mai putin… sa o absorb mai mult… cata foame si retinere… cat control… cat de inuman sa ma simt asa de slab… atat de nevoias in sprijinul zambetului ei..

o cheama andra…

imi umple sufletul de gol… triaza orice gand ce mai departe ar zbura de ea…. sunt chiar infometat… avid… trezit…

durerea asta…. ce-mi umple inima… si cu ea… tot sangele… toata trairea…

ma plec in maini… si visez….
ma dezbrac…. si revad…
imi amintesc… si nu vreau sa uit….
nu vreau sa te uit… vreau sa te visez….

andra…

o sa-mi amintesc… cand ma trezesc… in oglinda…? o sa te vad… sau… o sa ma revad…

Darius_II

Astept…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on ianuarie 13, 2008 by darius2nd

Tu, mi-ai intunecat cu ceata si zapada viziunea,

m-ai ratacit in stele dupa intelesuri,

mi-ai crescut garduri, cladit custi, pe o intinsa vreme,

Eu am’pierdut tot ce am avut..

Si totusi… ce-am avut?

La noul inceput… tot ce-am crezut ca ammm…. pierdut.

Trecura doar un sfert din cei ce umbla pururea cu tine

si eram gol, infometat, ca orbul in desert,

tot pipaind, ce vantul imi lua demult, ale sperantelor infipte urme.

Apoi in loc de lacrima, 3 picuri din sangele meu, hranit-au drum,

printre alti frati, tot 3, dar de ai tai, si la ce bun?…

sa am cu ce sa-ncurc povestea acum?

Traisem doar la limita, miracol, gand divin,

mi-ai scris cu fulgerul din nou un chin, si cand credeam ca pot sufla…

e 3 a diminetii… stiu… dar ei tot 3 au mai ramas de povestit…

unu cea mirosit urat spre la sfarsit, apoi alti doi ce-nspate mi-au cladit…

asemenea povesti cu care nu termin, ci-ncep… un nou…

Nou CE?… c-astept…

nou ce? … sau care nou?… oricum astept…

ca daca-n jurul meu nu pot gasi… iar daca gandul meu n-a strabatut atat… incat sa fie si el obosit… nu tre s-arunc o ancora… ca apa nu-ii… astept…

sunt doar eu… ca un vas in care sufla-un vant… neimplinit… pai aia astept… UN VAL~~!

astept… astept… astept un val… sper sa rezist…

altfel cu vant si soare-ajung nisip…

mi-e somn… si am sa dorm umpik… dar cand nu dorm… astept…

Darius_II