Arhivă pentru fum

imi place dimineata asta…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , on Iunie 14, 2009 by darius2nd

ma trezesc plimbandu-ma prin gradina… si mana mea dreapta taie ferm un trandafir ce era sa se intalneasca cu lumina ochilor mei… urechile mele imi soptesc… „auzi Darius, pasaserelele astea mici canta doar pentru tine…”… si ma plimb asa prin roua diminetiii pe toate cararile si vad in centrul unei intersectii pe un suportul unei statui si cafeaua… doar ea… fara lingura, deci sigur fara zahar si neagra fara nici un petic de lapte… asa ca stau si-mi ridic ametiti mai tare ochii sa vad unde sunt restul…. a da… acum mi-am dat seama doar ca sunt descult… cand am intalnit roua in proaspat tunsa iarba… ma asez pe shezlong… ma inting mestecand ceva dulciuri… s-apoi brusc dupa lapte… dupa lingura… dupa zahar… si la primul clincket agitat in canita… muzica…. ma sucesc cat mai comod… imi arunc mana dreapta peste cap sa nu-mi violeze ochii soarele… simt cum intre degetele aceleiasi maini a crescut intre timp o tigara… o intind in sus… se aprinde… ma inec usor… sorb din cafea… arunc un ochi in spate spre castelul meu… tot acolo… ce dimineata… parca as mai dormi putin…

Darius_II

linistit…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Mai 16, 2009 by darius2nd
tigara… foc… fum… plutin… pe balustrada…

flacari pe deal de lumina, oameni care alearga mai mult decat sa se adune, de ploaie… sau de ce-ar vrea norii astia sa zica… daca nu de seara… sau orele tarzii care vara nu le mai anunta nimeni…

imi usturau ochii, de soare, sau de prea multa odihna… sau de uleiul cu care facusem a doua baie azi..

liniste…

putini adopta acest concept… din frica… sau din neintelegrea lui, sau din lipsa introvertirii sunt adesea mentinuti in fuga… ca si inima unui porumbel fata de care nu poti fi niciodata prea calm ca sa nu interpreteze aiurea si sa zboare..

scrum, bere… spuma…

ieri am uitat ca de obieci cheile in birou… m-am prelins atunci pe o banca din parcul de langa bloc… sa ma uit la copii.. la bunici… si la linistea lor… te purtam in ganduri, da.. mai ales cand… doi batranei se miscau ciudat pe aleea ce taia stramb verdeata… mosul era intr-un scaun, cu mainile linistite la tampla… ca dupa un plans sau un gand prea emotional… iar doamna… imbracata alb sport impingea parca emotionata si ea acest scaun… totul dragut… insa in atentia mea… o vad cum tremura… cum de abia se mai misca… am crezut ca poate plange… ca sufera… apoi parca rotile scaunului erau blocate in ceva… miscarile erau total dezordonate… ba inainte… ba in spate… ba usoare rotiri… eram inghetzat, astept si eu miscarea armonica… cand… vad mosul cum isi ridica alene mainile… ia proprtitioarele de la picioare… „se ridica” asta era in capul meu… da a inceput sa se ridice… nu mai intelegeam problema… cand… tandru isi intinde mana sprea ea… ale caror picoare tremurau… si am inteles… ce-am inteles? probabil ce-am vrut… nu ca dorea ea miscare… ci… ca poate… se intampla des… cand ea… in recunostinta… sau dragoste… ii arata muuuult iubitului in ce brate ocrotitoare maini se simte atat de des cand in carucior cand pluteste ea… ohhhhhhhh.. mi sa topit inima…

bere, ciment si o perdea inchisa de apa ce strabate dealuri pe care n-am urcat inca…

de o saptamana sunt umplut de liniste, aproape ca transced… ascult aceiasi melodie… mai putin acum… iar visele… mmmmmmmmm… da visele… adorm cu greu la 1-2… ma trezesc aproape uimit la 6-7… iar visele… au inceput sa apara…

demult nu am mai simtit linistea asta care sa ma implineasca… care sa ma completeze… si tot timpul cand aparea… oricat dura… nu a adus decat mai mult bun cu ea… ca si portile deschise prea altceva.. spre dragoste… spre ea… profesional… sau orice altceva… iar visele… daaaa..

aseara… eram parca intr-o dimineata… langa cineva drag… iesisem dintr-un hotel cochet… undeva la munte… sau ceva plin de verdeata incrustat ciudat de civilizatie… si un orasel… nu mai mare decat bistrita… imi amintesc zambetul ei… cum iesisem aproape rocknroll in oras… foarte funky… cu haine de piele cu caciuli ciudate in cap… cu ochelari cu manusi… desi… era atata soare… si cald… insa noi nu simteam asta… eram doar in largul nostru… ciudati in lumea asta aparent normala… stiu ca a trebuit sa-mi dau pantaloni jos de pe mine… in ce context nu mai conteaza… insa eram la fel de dezinhibat cu ea… plimbandu-ne printr-un centru… si un soare asa dupa orele 3pm… rosu cat sa apuna… apoi mi-a aruncat o geaca luna de piele peste mine… ceva de piele intoarsa… racorosa… si a carei lungime imi depasea usor genunchii… da eram ciudati de pe centru… ca si niste vede de film care stapanesc tot ce inconjoara… ne-am retras atunci pe un pasaj… luminat… sa zicem… si infocat te sarutam… si iti cautam pielea… si sanii… iar tu ti-ai sprijit boncancii in ceva colt de casa… si ti-ai deschis usor picioarele… cat sa iti simt toata caldura… sa ma faci mult mai agonic… sa nu rezist sa nu te sarut… si sa caut sa intru sa te lipesc nesimtit de toate zidurile… fuck… si bruc m-am trezit… ca un copil m-am adunat mic in colturi sa continui… mai vroiam din acest vis… sa mai iau ceva cu mine… dar cine stie… poate diseara :))))

bere, sticla, pachet… unde e bricheta? oo… buze pe tigara seaca… limba infierbanta, arunc totul pe tastatura… trec prin volumul din camera mare, frigider, bere, taste, foc.. fum, pofta, pasiune… scrum, bere, balustrada… fum… si un gand scurt dar foarte puternic la tine..

incep sa arda din ce in ce mai multe lumini, si cu ele seara, si cu ea gandurile mele spre tine, si cu ele inima mea porneste pe un alt ritm…

can you hear me coming… you know that i’m falling and i don’t wanna sleep.. uuu… i wanna be with you everywhere…

Darius_II

din domeniul Darius… cine sta dupa gratii…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Mai 1, 2009 by darius2nd

mii de ganduri, mii de voci.. nici o democratie, doar un tiran, sau un lider care stie sa le minta frumos… sa mai taca din cand in cand… sau, sa ia masuri pe care nimeni nu le mai poate urmari…

acestea sunt memoriile unui sclav, unui intemnitat… asa ma simt cand scriu uneori despre mine, ca un puscariash inchis pe nedrept intre patru pereti, lasat sa viseze, constrans sa taca, cel mult sa informeze sau sa-si astearna gandurile pe hartia asta igienica online…

ma doare, cand ma supun intre atatea gratii, cand arunc doar o piatra dupa realitate, cand soareLe ma viziteaza nu mai des de o luna, cand trebuie sa-mi inchid ochii sa ma visez alaturi de cea ascunsa cu numele intre mai dese offfffuri…

singura vizita pe care o primesc, mi-o face mintea,… a, am uitat sa ma prezint… nu mai retin bine… sunt inima, sau pasiunea, sau ceva p-acolo… eu stiu cine sunt insa nu mai stiu cum ma numiti voi, cei dinfara… si cum ziceam… mintea… noul stapan peste acest trup ma viziteaza… da stiu… stiu ca ma iubeste… nu-l inteleg acum, nu stiu prin ce perioade trece, nu stiu ce caut aici.. de ce acest abuz.. dar cum nu pot sa fac nimic traiesc dupa gratii pana la noi alegeri…

azi mi-a povestit, Mintea, despre toate umblate si facute… alaturi de ea… hmmm… de parca n-as fi fost acolo… de parca n-am imparti acelas trup… oricum, apreciam ca ma facea activ, si mai lasa buzele sa tremure si in voia mea… ohhhh dar si pentru astea atatea biciuri, atatea cuvinte murdare, sa tac…

stiti?.. imi vine uneori s-o arunc in pat, s-o ranesc cu dintii, apoi s-o sarut gingas, apoi sa-i sterg toate linile cu varful limbii… mi-e atat de draga… si probabil daca nu m-ar musca si ea as zice ca-s fi trecut la un alt nivel, si mi-as fi infectat si mintea cu nebunie.. daca nu asta este ceea ce platesc acum… si… cand o ating si urla in mine atatea ganduri… ma trage de lesa mintea… ma cearta dupa cum ii firea, ma arunca inapoi dupa gratii sau uneori mai rau, ma ascunde de lumina zile bune…

ultima data cand am vrut sa o arunc in cearceafuri albe, cand ma loveam in toate gandurile de numele ei, Mintea… mi-a dat 3 zile de carcera… si aproape toata vlaga mea sa stins… ca luna ascunsa dupa nori lungi asa palpaiam de durere…

mmmmmmmmm… cred ca mintea doarme acum… asa face ea la drumuri lungi… se odihneste si ma lasa sa scriu in pace… mmmmmmmm… obraznic am furat in palma stanga mireasma ei, narcotic gand ma face sa revin atat de des sa o trezesc in mintea mea dintr-un parfum… oooo… „imi amintesc un strans de mana” – vorbeste mintea-n somn,… ooo daa… imi amintesc… juma de Luna ce ma privesti din stanga mea acum… si vizavi un nor de fum, o linie de foc cam lunga… o Doamne ce ciudat… asa pe langa drum? ce oare s-antamplat… hmmmmmmm… n-am eu timp de voi.. aflam la urma…

ooo.. dulce… ramas blocat cu palma-n bot cu nari ce lacome te-aduna…

as vrea s-adorm acum… in gand placut… dar drumu-i scurt si mintea sa razbuna.. s-acest exces ce mi-l permit acum… miros din palma mea… o daaa… am sa-l platesc mai scump prin munca silnica, la altele in brate o luna…

o vad ca sa trezit, stapana, mintea… in off-uri imi ascund acum lumina, si pana si cerneala iar hartia cu tot ce-n graba-m reusit sa scriu o s-o arunc acum pe un alt geam sa stea lipita sa cititi… ca eu inca traiesc, ca zambetul mi l-am pastrat, ca-s vrea sa ies, ca nu-s departe sa inebunesc, ca va iubesc, ca asta fac, ca doar sunt eu, inima, pasiunea… sau cum ma mai numiti de n-ati uitat de tot de mine… acum… eu tre sa ma intind in pat… si sa cersesc… o alta zi ca azi… o alta luna pe jumate plina… de fapt voi stiti ce imi doresc… ce drag port eu acum… ohhhh trebe sa va las…

Mintea: nebuno… pacatoaso… te-am citit, credeai ca dorm? m-am odihnit… tu nu te vezi ce ai ajuns?… si daca mai continui mult te bag la carcera o luna… sa vad cum plangi… cum numele ai vrea sa-l schimbi… ohhhhh da… in loc sa-mi multumesti ca-ti port inca de grija buna… nemultumit-o… te caiesti?

Inima: Da… te rog nu lua de la mine… [..] viata.

Mintea: o da… hai lasa vorba si bpm-ul tau crescut si tensiunea… revino-ti… pun de masa imediat… maine te iau la treaba, sa fii in stare buna…

Inima: o sarumana, multumesc… sunt putin obosita, vorbesc prostii, dar maine voi fii buna… te rog stapanul meu iubit, iertare, sarumana…

Darius_II

Oglinda..

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , on Decembrie 15, 2008 by darius2nd
oare ce faci tu oglinda?.. abosorbi imaginea?.. redai lumina?..

cand sufletul se strange mic, inghesuid in el o foame, cand totul pare absurd de gol, si tragi un fum, asculti un gand ce geme pan-adoarme…

interesant cum consumam idei, cum le tocim la varf sa-ncapa toate, si le lipim cu clei, si le sculptam din nou, le trecem prin cuvinte-apoi in fapte…

ne spunem creatori, cand n-am facut nimic… mai mult… de cand aveam cinci ani… si desenam intre chenare… intre bariere… aceleasi poze… atunci in lipsa de culori… acum in lipsa de carti colorate..

am zis ca nu citesc, nu sa ma dau grozav, am zis ca vreau sa fie-al meu cat pot, oricum iluzii, am vrut si vreau doar sa readau… doar cum vreau eu, din moft… din viata…

ma-ntind fragil, far-obiectiv sa fac din nou o poza a zilelor care-au trecut mai scurt si mai sarace de o proza…

oglinda oglinjoara… ce imi arati tu iara… ceea ce vad? ceea ce vreau? ceea ce vrei sa vad? nu-mi zici nimic… nici nu m-asculti… esti ca un papagal in filme mutzi… existi doar pentru ca eu vreau sa fi… dar cui slujesti nici tu nu sti…

Darius_II

scortisoara…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Octombrie 18, 2008 by darius2nd

ma dezmierd in bratze pline de parfum, cu zambetul mereu deschis, cu energia unui copil ce nu poate fi intarcat… apoi trezit de caldura ce-o inspir incep sa posed si sa-ntretin acest foc cu salbaticia de care este vrednic…

ce-s cu atatea matze noaptea departe de casa, straine pe hotare, apucate si infometate de parca ar hiberna vreodata, sunt pierdute sau oare chiar cauta ceva? imi vine sa le iau in colti, ca un duh sa le strang pe toate, sa pun ordine chiar daca nu e nevoie, dar sa-mi satisfac capr-a si ar-iciul..

privit de sus e la fel de adanc in noapte ca cerul, brazdat rar de stele la misterioase distante… central o luna alba la care parca toate trag odata pe saptamana… si peste toate laptopsi nori de fum de lemn… linistind si incremenind totul in amintirea mea…

mie dor de merele mele, de rosul scortisoara… dar la cat sunt de flamand consum…

so sweet that sugar stays solid in me… time to burn

Darius_II

Daca fumul nu s-ar ridica…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Martie 21, 2008 by darius2nd

am vrut sa va scriu despre copilaria mea in ale fumatului… cum am inceput pe ascuns insa de sub 7 ani prin gradini pe la tara… cum strangeam chistocuri in fata la bar, cum ne faceam tigari dupa saliva tuturor si alte tampenii…

am vrut sa va scriu despre fauna de la party-uri, ca un lup flamand ce nu-s, prea calm sa deconspir orice miscare, orice turma, orice antilopa in esenta si superficialitatea ei…

am vrut sa va scriu despre… dragoste… asa cum voi nu stiti ce e ea, si eu stiu mai mult ca voi, asa cum nimeni nu poate scrie cand o traieste, iar eu sunt lipsit de ea…

am vrut sa va scriu despre pozitivitatea mea extrema, despre optimismul si increderea redobandita, renascuta plina de aroganta, vise, lupte, planuri, diplomatie si politica…

am vrut sa va scriu despre tristete, despre saracie, despre lumea care se inrobeste pe viata spre lucruri efemere ce nu vor conta decat prea tarziu, despre simplitate, despre apreciere, despre umilinta, intelegere si alte fineturi care sa va destupe ignoranta…

am vrut sa va scriu despre multe, insa fiecare cuvant conceput imi este absorbit inapoi si lipit intr-un puzzle mai mare, care in constructia lui ma interiorizeaza… ma face mut… si scurt am sa adorm, o sa ma bucur de un alt vis… si cand o sa ma trezesc o sa stiu daca a mai ramas ceva de spus, de scris… daca nu cumva ceva nou… pentru ca vreau… dar nu mai am acelas timp… sa ma dedic doar la ce imi place, sau ce a mai ramas placut… pentru ca doar in weekend voi mai putea reveni aici… voua… asa…

Daca fumul nu s-ar ridica… am zbura mai sus?

Darius_II

P.S: am vazut in statia de la gara un om, care sa aplecat dupa o tigara, stinsa in graba de cineva care dorea sa prinda un autobuz, si acel om dupa ce a aprins-o a tras din ea multumit si implinit de ce a gasit… si ma gandeam… ce bun loc pentru el… ce bun loc de a gasi o tigara… si imi aminteam din copilarie cum le strangeam si eu cu gaska de la sat… si ma bucura acel om, in simplitatea si saracia lui, nu pentru ca amintea de ceva… ci… ma bucura ca a gasit ce si-a dorit – pentru ca chiar a si cautat – ma bucura ca il implinea acel fum… ma bucura si imi venea sa plang in acelasi timp… cum uitam noi sa ne bucuram de putin…

[Status] Cica sa ies la aer curat?

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Februarie 25, 2008 by darius2nd

am avut azi „treaba” prin oras, asa ca mi-am luat inima in dintzi (bine a trecut cam greu prin ce inflamatii am in gat, puroi etc.) si bine deschis usa de la apartament… un miros de pe scari de-mi intorcea stomacul… intru in lift… alta aroma… acelasi efect… ies afara… cica la aer curat…. dupa doua masini ce au trecut pe langa mine am crezut ca ma intorc… incredibil… ce sa mai zic… ca urc in autobuz… si trebuia sa imi caut un loc strategic (ca noah toti pensionarii aproape au abonamente gratuite, si frate stiu ca si mie o sa-mi vina randul, dar dupa o vreme, dupa o varsta toate miros)…

imi schimba aia de la orange sim-ul, si preventiv ca sa nu mi se faca chiar asa de rau imi iau un iaurt de baut…

ma intorc pe o alta ruta… acelasi aer toxic… ce sa mai adaug… ca si in mall, in locurile unde nu cred ca ar trebui sa se fumeze, dar se permite, cand simteam un miros de tigara… sau mai rau de trabuc… imi venea sa ma intreb intr-un final…

eu sunt bolnav? sau sunt de fapt mai sanatos intr-o lume bolnava?

cat despre sa ies sa iau un aer curat? cred ca mai bine raman in casa…

sau ma abtin pana nu ma reinfectez si devin din ce in ce mai insensibil fata de aerul asta de kkt…

Darius_II