AVIZ!!! – continutul acestui articol nu este recomandat persoanelor despartite, proaspat despartile, cu o incertitudine in relatia lor existenta, cu probleme afective, emotionale, cu tendinte de sinucidere, cardiace, sifilice :P, si altor grupuri de boli / probleme care pot afecta sever viata sau bunadispozitie…
Reiteratii
sau trecerea din nou prin aceleasi evenimente, pasi, amintiri, etc…
cineva spunea ca suntem produsul actiunilor noastre… in sensul asta eu am avut perioade destul de retarde… sau am retrait in trecut pentru a putea merge mai departe…
imaginati-va lumea, viata asta, ca un drum drept… de sosea, de ce vreti voi… care la un moment dat iti poate oferi din ce in ce o varietate de mai multe sensuri… unele dintre ele fiind un fel de cicluri care te reintorc in drum undeva putin sau mult inaintea ultimei alegeri… insa vedeti voi… drumul asta se masoara in timp… si e mai putin importanta capacitatea asta de a calatori in timp fata de nivelul efemeritatii trupului tau, care de cand te-ai nascut isi numara singur vremea…
probabil… momentul fizic… cand si acest timp, ceas biologic interior nu va mai conta, sau isi va modifica mult bataile… va fi doar in epoca de lumina (centura fotonica)…
dar sa revenim la reiteratiile noastre, sau retrairiile daca preferati un termen mai natural…
la fel cum amintiriile te poarta adanc in aceste momente… simboluri… precum cifrele… sunt porti ale acestei mintii care ne reintorc in trecut, consumand un timp din prezent, dar beneficiind de o mai mare plinatate de simturi… vizuale, auditive, olfactive, tactile, pana sau mai ales emotionale…
aceste simboluri sunt peste tot… ca un manunchi de semne de carte… care de abia asteapta sa fie folosite… chemandu-te sa iti incerci norocul… cu o alta amintire… poate mai frumoasa… poate una… pe care daca ai fi avut sansa ai fi facut-o mai reala, mai stralucitoare… stiind acum probabil o alta forma, un alt nivel la care trebuia sa o apreciezi…
o astfel de viata am si eu plina de simboluri… mult dragi mie… dar si aceste simboluri… se leaga de o carte… iar cand cartea nu te mai tine prinsa in acel suspans, sau cand cartea se inchide, sau este departe de tine… multe din aceste semne… isi pierd treptat din inteles… de la file de poveste… la rezumate… la paragrafe… la dialoguri… la idei… la cuprinsuri… la titluri… si intr-un final… la un singur nume… al ei… sau al cartii…
asa am si eu niste obiecte dragi… care ma purtau in cele mai adanci si frumoase vise… si le pretuiam… precum altii si-ar adora artifactele sfintiilor sau cartilor lor sfinte… bine… si eu nu aveam un Graal sau un chivot… ci lucruri mult mai micute si comune…
o farfurie mare… adanca… verde… doua farfurii adanci… una verde, a ei, una neagra, a mea… cateva cani… ce nu mergeau separate, ce nu se incurcau, ce altii nu le primeau, ce le lasam „publicului” mai degraba „cu recomandarea” sa se atinga de ale mele decat de ale ei… daca se cioba una, sau ceva, se repara… putea sa se rupa in doua… si tot iti gaseai rabdarea sa aduni toate cioburile…
3 vase.. de 3 marimi… fiecare pentru 3 tipuri diferite de gatit.. un cutzit… doua elasticuri de par… un prosop… tot felul de hainutze… de la ciorapiori la tricouri…
periuta mea de dinti… periuta ei… si care stateau cap in cap… sau nu… in functie de cine stie ce stari… la fel cum erau si folosite… ba a ei… ba a mea… si de toate astea marunte daca-i scapa… seara capul s-ar odihnii… tot in lucruri comune… daca nu, doar ale ei…
mai ai un inel (de argint) de care te intreaba toata lumea… si o bratzara… care sunt pururi cu tine…
si idea e ca… vezi tu… odata cartea se inchide, ea placa, sau ceva se intampla… si ramai cu toate artifactele astea… care desi pentru tine isi pastreaza valoarea… ti se cere sa insemne din ce in ce mai putin… de la file de poveste la rezumat, la paragrafe, la dialoguri, la idei… la cuprinsuri… la titluri… si intr-un final… la un singur nume… al ei… sau al cartii…
cum?
cum? sa le pierzi sensul? cand le-ai cladit prin atata dragoste? adorare?…
cum?
cum? sa nu te faca lumea nebun? doar pentru ca ele exista intr-o astfel de forma?…
cum?
cum? sa mai inteleaga ea? sau lumea? sau tu? ceva daca vei putea intr-un final sa faci asta?…
cum?
cum? am ajuns aici?
cum?
cum? am inceput?
cum?
cum? va fi?
cum?
sigur inseamna un lucru nebun, sa inveti sa iubesti, sa iubesti, sa inveti sa iubesti, sa iubesti…
cum poti sa nu iubesti?
cum?
cum poti sa nu iubesti?
cum?
cum poti sa nu iubesti?
cum?
…
…
…
cum?
.
atatea cuvinte raman de spus pentru fiecare cuvant ramas de spus…
si totusi doua raman de spus… sau nu…
Darius_II
Darius_II 