Arhivă pentru efemeritate

i want you like i want my coffee…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on mai 27, 2009 by darius2nd

and i really want my coffee…

de ce iubim cafelele… err… femeile?…

poate pentru mine reprezinta o subtila dar puternica asemanare…

imi place cafeaua… imi place tare…
cu zahar brun… sau la fel de discreta ca dulceata ta…
imi place cu lapte… cu muuuuuult lapte… dar nu de aia imi plac si sanii tai..
imi place aromata… cu mult hazel.. la fel cum iti adulmec pielea sau ma pierd in alti ochi…
imi place dimineata, imi place seara… o vreau destul de des in orice parte din zi..
imi place cand ma trezeste… cand ma agita… cand nu mai stiu sa-mi numar bataile inimii…
imi place chiar si durerea de dupa… si somnoleta… si gustul amar ce ramane usor mai mult ca dulceata si pofta ce la pornit…

cafeaua… tesiunea… femeiele… si pretul fructului oprit… sau evolutia…

iar ness-ul… o geez… ness-ul e ca si sexul… amagitor de puternic si aproape sintetic… insa uneori in efemeritatea esentei sale repetitivitatea creaza o dependenta mai ales dupa o anumita varsta cand inhibarea creste sau sensibilitatea scade… in alte cuvinte se pierde perceptia, romantismul sau timpul necesar adorarii cafelei…

Darius_II

Reclame

regasit octombrie…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on octombrie 4, 2008 by darius2nd

Imi pierd gandurile ca sa ma regasesc…

Alerg atat de des printre culori si forme uitand descrierea lor, valoarea… Traind doar primul impuls venit si cu el toate vibratiile, toata caldura…

Pornesc ca un jar si aprind viata, consumand timpul pe care l-as fii putut creea si ma las in mana Olarului sa ma curete de efemeritate…

Cine esti tu gand dulce, adesea cand ma surprind zambind din nimik, sau cu degetele alunecand rotund in jurul capselor, sfarcurile hainelor mele…

As vrea sa te miros desert feminin in atatea anotimpuri.. Ba uscat si plin de parfum, ba umed si rece cu atatea dune si cactusi rari, ba patat in atatea culori si cremos ca laptele’n spuma, ba ca mare obosita in soare indeajuns de sarata sau dulce incat sa mai musc din tine… [piele…]

Cine nu vaneaza o fundita veneaza un fermoar, sau un nasture sa-l rupa atent din locul lui incat sa ramana o gaura ce trebuie acoperita….

Gura spurcata’..

Imi pierd gandurile deci exist…

Darius_II

Daca fumul nu s-ar ridica…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on martie 21, 2008 by darius2nd

am vrut sa va scriu despre copilaria mea in ale fumatului… cum am inceput pe ascuns insa de sub 7 ani prin gradini pe la tara… cum strangeam chistocuri in fata la bar, cum ne faceam tigari dupa saliva tuturor si alte tampenii…

am vrut sa va scriu despre fauna de la party-uri, ca un lup flamand ce nu-s, prea calm sa deconspir orice miscare, orice turma, orice antilopa in esenta si superficialitatea ei…

am vrut sa va scriu despre… dragoste… asa cum voi nu stiti ce e ea, si eu stiu mai mult ca voi, asa cum nimeni nu poate scrie cand o traieste, iar eu sunt lipsit de ea…

am vrut sa va scriu despre pozitivitatea mea extrema, despre optimismul si increderea redobandita, renascuta plina de aroganta, vise, lupte, planuri, diplomatie si politica…

am vrut sa va scriu despre tristete, despre saracie, despre lumea care se inrobeste pe viata spre lucruri efemere ce nu vor conta decat prea tarziu, despre simplitate, despre apreciere, despre umilinta, intelegere si alte fineturi care sa va destupe ignoranta…

am vrut sa va scriu despre multe, insa fiecare cuvant conceput imi este absorbit inapoi si lipit intr-un puzzle mai mare, care in constructia lui ma interiorizeaza… ma face mut… si scurt am sa adorm, o sa ma bucur de un alt vis… si cand o sa ma trezesc o sa stiu daca a mai ramas ceva de spus, de scris… daca nu cumva ceva nou… pentru ca vreau… dar nu mai am acelas timp… sa ma dedic doar la ce imi place, sau ce a mai ramas placut… pentru ca doar in weekend voi mai putea reveni aici… voua… asa…

Daca fumul nu s-ar ridica… am zbura mai sus?

Darius_II

P.S: am vazut in statia de la gara un om, care sa aplecat dupa o tigara, stinsa in graba de cineva care dorea sa prinda un autobuz, si acel om dupa ce a aprins-o a tras din ea multumit si implinit de ce a gasit… si ma gandeam… ce bun loc pentru el… ce bun loc de a gasi o tigara… si imi aminteam din copilarie cum le strangeam si eu cu gaska de la sat… si ma bucura acel om, in simplitatea si saracia lui, nu pentru ca amintea de ceva… ci… ma bucura ca a gasit ce si-a dorit – pentru ca chiar a si cautat – ma bucura ca il implinea acel fum… ma bucura si imi venea sa plang in acelasi timp… cum uitam noi sa ne bucuram de putin…