Arhivă pentru durere

de cate femei este nevoie?…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Iunie 21, 2009 by darius2nd

continuand articolul anterior… imi amintesc momentele in care am fost tentat de unele salbaticiuni frumoase… tentat intr-o perioada in care ma dedicasem unei singure persoane… daca ma gadesc acum, sincer, de ce nu m-am corupt… cum obisnuiam de obicei?… pai… pai, sincer, nu erau la fel de bune ca tine, iar eu prin bunatate nu vad doar corpul, stii bine…

o da… cineva ar spune ca sunt atunci plin de prejudecati… probabil sunt mai degraba un bun speculant, un analist…

altcineva ar spune… ca nu oferisem destul timp sa-mi formez o imagine mai corecta… probabil… dar in acelasi timp ea sau altele au putut… si atunci nu mai era vina mea…

sunt plictisit, sau satul… sunt un umanist, dar nu pot sa fac o gradinita de femei, nu stiu de ce nu mai sunteti asa de bune… de ce trebuie sa alerg dupa voi ca dupa organe.. bucata cu bucata sa adun… sa simt una…

imi spui ca nu sunt eu, ca sunt pierdut, sau rupt, salbatic ratacit, de negasit, de neavut… as vrea sa ma restrang, sa ma dedic, sa ma arat… dar tu, si altele care cersesc putin… v-asemnatati cu un parfum… ce ma imbata intr-o zi… sau zi de zi… dar cand nu-l simt… ma-ntorc ca un mahmur de suparat… ca s-a gatat… sau de dureri de cap… sau framantat… sau constient ca se putea mai mult… dar tu nici n-ai aflat ce-a fost… nici cum abia tarat eu am ajuns acasa-n pat… s-atunci eu fara rost… ma jur… ma ingrozesc… ma rup si ma impart grotesc… sperand ca vine ziua-n care sa gasesc o fiica de-mparat din coma sa trezesc…

Darius_II

imi place durerea de cap…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Iunie 12, 2009 by darius2nd

una dintre durerile fizice pe care le suport, pe langa cea de rana, este durerea de cap… si nu doar pentru ca are legatura cu capul mi se pare mai inteleapta sau inteligenta, intelectuala… ci… iti da uneori asa senzatia ca iti explodeaza capul ca si cum ti-ar creste sub tectoniadele osoase, mintea…

imi place si pentru ca ma obliga la un alt nivel de control, sa nu-mi zdrobesc dintii, sa nu vorbesc mult, sa nu schitez prea multe gesturi si riduri pe frunte, si nu in ultimul rand ma face maxim de introvertit… ceea ce ar fi si ciudat sa fie invers… adica cum? cand toate gandurile iti sunt apasate in cea mai mare densitate… tu sa poti sa fii extrovertit… ar insemna ori ca n-ai cap… ori ca n-are o protectie prea solida pe umeri…

si asa, m-am invatat cu durerea de cap, nobila, centenara si totusi predominanta in secolul nostru, cu febra musculara din gat ce apare subit dupa, cu lipsa medicamentoaselor si cu o vreme lunga in pat, prada atator vise..

imi place durerea de cap, imi place mult… dar nu mi-e dor de ea…
Darius_II

i want you like i want my coffee…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Mai 27, 2009 by darius2nd

and i really want my coffee…

de ce iubim cafelele… err… femeile?…

poate pentru mine reprezinta o subtila dar puternica asemanare…

imi place cafeaua… imi place tare…
cu zahar brun… sau la fel de discreta ca dulceata ta…
imi place cu lapte… cu muuuuuult lapte… dar nu de aia imi plac si sanii tai..
imi place aromata… cu mult hazel.. la fel cum iti adulmec pielea sau ma pierd in alti ochi…
imi place dimineata, imi place seara… o vreau destul de des in orice parte din zi..
imi place cand ma trezeste… cand ma agita… cand nu mai stiu sa-mi numar bataile inimii…
imi place chiar si durerea de dupa… si somnoleta… si gustul amar ce ramane usor mai mult ca dulceata si pofta ce la pornit…

cafeaua… tesiunea… femeiele… si pretul fructului oprit… sau evolutia…

iar ness-ul… o geez… ness-ul e ca si sexul… amagitor de puternic si aproape sintetic… insa uneori in efemeritatea esentei sale repetitivitatea creaza o dependenta mai ales dupa o anumita varsta cand inhibarea creste sau sensibilitatea scade… in alte cuvinte se pierde perceptia, romantismul sau timpul necesar adorarii cafelei…

Darius_II

din domeniul Darius… cine sta dupa gratii…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Mai 1, 2009 by darius2nd

mii de ganduri, mii de voci.. nici o democratie, doar un tiran, sau un lider care stie sa le minta frumos… sa mai taca din cand in cand… sau, sa ia masuri pe care nimeni nu le mai poate urmari…

acestea sunt memoriile unui sclav, unui intemnitat… asa ma simt cand scriu uneori despre mine, ca un puscariash inchis pe nedrept intre patru pereti, lasat sa viseze, constrans sa taca, cel mult sa informeze sau sa-si astearna gandurile pe hartia asta igienica online…

ma doare, cand ma supun intre atatea gratii, cand arunc doar o piatra dupa realitate, cand soareLe ma viziteaza nu mai des de o luna, cand trebuie sa-mi inchid ochii sa ma visez alaturi de cea ascunsa cu numele intre mai dese offfffuri…

singura vizita pe care o primesc, mi-o face mintea,… a, am uitat sa ma prezint… nu mai retin bine… sunt inima, sau pasiunea, sau ceva p-acolo… eu stiu cine sunt insa nu mai stiu cum ma numiti voi, cei dinfara… si cum ziceam… mintea… noul stapan peste acest trup ma viziteaza… da stiu… stiu ca ma iubeste… nu-l inteleg acum, nu stiu prin ce perioade trece, nu stiu ce caut aici.. de ce acest abuz.. dar cum nu pot sa fac nimic traiesc dupa gratii pana la noi alegeri…

azi mi-a povestit, Mintea, despre toate umblate si facute… alaturi de ea… hmmm… de parca n-as fi fost acolo… de parca n-am imparti acelas trup… oricum, apreciam ca ma facea activ, si mai lasa buzele sa tremure si in voia mea… ohhhh dar si pentru astea atatea biciuri, atatea cuvinte murdare, sa tac…

stiti?.. imi vine uneori s-o arunc in pat, s-o ranesc cu dintii, apoi s-o sarut gingas, apoi sa-i sterg toate linile cu varful limbii… mi-e atat de draga… si probabil daca nu m-ar musca si ea as zice ca-s fi trecut la un alt nivel, si mi-as fi infectat si mintea cu nebunie.. daca nu asta este ceea ce platesc acum… si… cand o ating si urla in mine atatea ganduri… ma trage de lesa mintea… ma cearta dupa cum ii firea, ma arunca inapoi dupa gratii sau uneori mai rau, ma ascunde de lumina zile bune…

ultima data cand am vrut sa o arunc in cearceafuri albe, cand ma loveam in toate gandurile de numele ei, Mintea… mi-a dat 3 zile de carcera… si aproape toata vlaga mea sa stins… ca luna ascunsa dupa nori lungi asa palpaiam de durere…

mmmmmmmmm… cred ca mintea doarme acum… asa face ea la drumuri lungi… se odihneste si ma lasa sa scriu in pace… mmmmmmmm… obraznic am furat in palma stanga mireasma ei, narcotic gand ma face sa revin atat de des sa o trezesc in mintea mea dintr-un parfum… oooo… „imi amintesc un strans de mana” – vorbeste mintea-n somn,… ooo daa… imi amintesc… juma de Luna ce ma privesti din stanga mea acum… si vizavi un nor de fum, o linie de foc cam lunga… o Doamne ce ciudat… asa pe langa drum? ce oare s-antamplat… hmmmmmmm… n-am eu timp de voi.. aflam la urma…

ooo.. dulce… ramas blocat cu palma-n bot cu nari ce lacome te-aduna…

as vrea s-adorm acum… in gand placut… dar drumu-i scurt si mintea sa razbuna.. s-acest exces ce mi-l permit acum… miros din palma mea… o daaa… am sa-l platesc mai scump prin munca silnica, la altele in brate o luna…

o vad ca sa trezit, stapana, mintea… in off-uri imi ascund acum lumina, si pana si cerneala iar hartia cu tot ce-n graba-m reusit sa scriu o s-o arunc acum pe un alt geam sa stea lipita sa cititi… ca eu inca traiesc, ca zambetul mi l-am pastrat, ca-s vrea sa ies, ca nu-s departe sa inebunesc, ca va iubesc, ca asta fac, ca doar sunt eu, inima, pasiunea… sau cum ma mai numiti de n-ati uitat de tot de mine… acum… eu tre sa ma intind in pat… si sa cersesc… o alta zi ca azi… o alta luna pe jumate plina… de fapt voi stiti ce imi doresc… ce drag port eu acum… ohhhh trebe sa va las…

Mintea: nebuno… pacatoaso… te-am citit, credeai ca dorm? m-am odihnit… tu nu te vezi ce ai ajuns?… si daca mai continui mult te bag la carcera o luna… sa vad cum plangi… cum numele ai vrea sa-l schimbi… ohhhhh da… in loc sa-mi multumesti ca-ti port inca de grija buna… nemultumit-o… te caiesti?

Inima: Da… te rog nu lua de la mine… [..] viata.

Mintea: o da… hai lasa vorba si bpm-ul tau crescut si tensiunea… revino-ti… pun de masa imediat… maine te iau la treaba, sa fii in stare buna…

Inima: o sarumana, multumesc… sunt putin obosita, vorbesc prostii, dar maine voi fii buna… te rog stapanul meu iubit, iertare, sarumana…

Darius_II

cam trist afara…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Martie 10, 2008 by darius2nd

probabil… prea multe lacrimi au fost varsate sambata… de ziua lor… si nu lacrimi cum s-ar cuveni cu zambet… ci dureroase… n-am crezut ca o sa vad femeie, fata plangand (din cauza existentei relatii sau a incapacitatii de implinire a uneia noi…) de ziua ei… a lor… in fine… dureros…

am iesit sambata la o bere… intr-un loc… in care aproape toti prezenti aveau o problema, cea a deghizarii si mimarii a ceea ce nu-s, a unui erou, a unui superstar, a unei popularitati fara proprietate… in special ele.. ba ca era ziua lor… ba ca le trebuia ceva de ziua lor… ca niste animale dezlegate, salbatice, disperate… care atrageau atentia cu tot felul de gesturi, care dansau prea implinite de muzica, prea fake..

fetele… o ciudata lume de pisici si maimutze…
femeile… lipsesc cu desavarsire…

[1] Chipul Mastii…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Februarie 29, 2008 by darius2nd

interesant fenomenul pe care numele mastii il poarta… pentru ca atunci cand ea este numita, toata lumea vede o lume ascunsa, o lume in care ai capacitatea ca dimensiunea ego-ului si a personalitatii tale sa se poata comprima intr-o palma, intr-un gest, intr-o masca…

probabil din originiea acestui cuvant, sau a jocului primordial „de-a v-ati ascunselea”, in care am inceput cu intimitatea sexuala, apoi din ce in ce mai mult, pana ne-am imbracat tot, mai putin lumina ochilor… astazi… si aia…

iar masca.. devenind o forma de a de imbraca, cu idea de a ascunde cine esti…

totusi cea mai cunoscuta masca… ramane deseori usor mai mare decat o marimea unei palmi… acoperind in intregime sau nu… doar chipul… ce joc poarta aceasta masca?

capul… este stapanul trupului… el este amprenta unica a personalitatii in fiecare mima de viata a acestuia… iar asocierea in mintea noastra a unui lucru stapanit sau creat de acest cap se face printr-o imagine a chipului… si atunci daca chipul este atat de fundamental… noi ne distram creandui o masca acestuia… ca lucrurile care urmeaza dupa, sa fie atribuite mastii… si nu chipului…

dar noi, nu vom face vointa mastii, ci a noastra… vom face acelea pe care nu am vrut sa le atribuim chipului… dar erau mereu prezente in noi… radacini ascunse care le purtam in fiecare vise si fantezii, patimi, perversiuni, intoxicatii, durere… toate aceste parti ascunse ale chipului… ajung parti vii ale mastii… si atunci… noi nu ajungem sa ascundem, ci dimpotriva sa dezvaluim si mai mult cine suntem…

masca… oprind din noi doar rusinea… sau mai bine zis, dezlegand din noi ce altadata am fi intins drept si puternic degetul mintii indicand o rusine…

masca… toata opacitatea ei fiind insasi transparenta ta…

Darius_II

[3] Un altfel de drog: Consilierea – Maleficitatea

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Februarie 14, 2008 by darius2nd

de ce zambiti?

orice drog poate dezechilibra o persoana… iar daca consilierea ajunge acolo… incat cel consiliat sa aplice din ce in ce mai frecvent si neschimbat solutiile, sfaturile consiliatorului… el, cel apelat se va implica mai mult decat un sfat in problema, o va trai pana la un nivel in care va si astepta un feedback… cu o intensitate a frecventei mai crescuta… el va reusi in timp sa iti ofere sfaturi cat mai particularizate pe care tu sa le transimit mai direct… si asa sa coordoneze natura intreaga a elementelor…

in cazul asta… noi sfatuitorii, consilierii… suntem mai rau ca niste masinarii din spate… care trag sforile atator cadre… si care risca minim prin expunerea papusile lor… interactionand cu cat mai multe evenimente… incarcandu-ne doar pozitiv, doar de succesele povestilor… lasand durerea in cei pe care ii mimam…

suntem ca si vanzatorii de droguri de la colturi, amagim prin experienta, prin intelgere, charm, incredere etc, ca sa prindem papusile, care sa ne reprezinte o parte din natura noastra inca nedezlantuita…

in spiritul exemplului: sunt unii care in slujba sau eticheta de mediere interactioneaza din ce in ce mai direct cu lumea papusilor lor, in special cu prietenele lor, pe care deja le cunosc, pe care le stiu deja cum reactioneaza la sfaturile indirecte ale lor… curedindu-le… consumandu-le inaintea sau in locul papusilor

cel mai interesant moment este atunci cand doi papusari interactioneza, mai ales daca sunt si de sex opus… vor sti ei sa iasa din spatele cortinei, sa se cunoasca… sau vor exploata si se vor limita doar la un joc de papusi…

Darius_II