Arhivă pentru dintii

imi place durerea de cap…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on iunie 12, 2009 by darius2nd

una dintre durerile fizice pe care le suport, pe langa cea de rana, este durerea de cap… si nu doar pentru ca are legatura cu capul mi se pare mai inteleapta sau inteligenta, intelectuala… ci… iti da uneori asa senzatia ca iti explodeaza capul ca si cum ti-ar creste sub tectoniadele osoase, mintea…

imi place si pentru ca ma obliga la un alt nivel de control, sa nu-mi zdrobesc dintii, sa nu vorbesc mult, sa nu schitez prea multe gesturi si riduri pe frunte, si nu in ultimul rand ma face maxim de introvertit… ceea ce ar fi si ciudat sa fie invers… adica cum? cand toate gandurile iti sunt apasate in cea mai mare densitate… tu sa poti sa fii extrovertit… ar insemna ori ca n-ai cap… ori ca n-are o protectie prea solida pe umeri…

si asa, m-am invatat cu durerea de cap, nobila, centenara si totusi predominanta in secolul nostru, cu febra musculara din gat ce apare subit dupa, cu lipsa medicamentoaselor si cu o vreme lunga in pat, prada atator vise..

imi place durerea de cap, imi place mult… dar nu mi-e dor de ea…
Darius_II

Reclame

din domeniul Darius… cine sta dupa gratii…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on mai 1, 2009 by darius2nd

mii de ganduri, mii de voci.. nici o democratie, doar un tiran, sau un lider care stie sa le minta frumos… sa mai taca din cand in cand… sau, sa ia masuri pe care nimeni nu le mai poate urmari…

acestea sunt memoriile unui sclav, unui intemnitat… asa ma simt cand scriu uneori despre mine, ca un puscariash inchis pe nedrept intre patru pereti, lasat sa viseze, constrans sa taca, cel mult sa informeze sau sa-si astearna gandurile pe hartia asta igienica online…

ma doare, cand ma supun intre atatea gratii, cand arunc doar o piatra dupa realitate, cand soareLe ma viziteaza nu mai des de o luna, cand trebuie sa-mi inchid ochii sa ma visez alaturi de cea ascunsa cu numele intre mai dese offfffuri…

singura vizita pe care o primesc, mi-o face mintea,… a, am uitat sa ma prezint… nu mai retin bine… sunt inima, sau pasiunea, sau ceva p-acolo… eu stiu cine sunt insa nu mai stiu cum ma numiti voi, cei dinfara… si cum ziceam… mintea… noul stapan peste acest trup ma viziteaza… da stiu… stiu ca ma iubeste… nu-l inteleg acum, nu stiu prin ce perioade trece, nu stiu ce caut aici.. de ce acest abuz.. dar cum nu pot sa fac nimic traiesc dupa gratii pana la noi alegeri…

azi mi-a povestit, Mintea, despre toate umblate si facute… alaturi de ea… hmmm… de parca n-as fi fost acolo… de parca n-am imparti acelas trup… oricum, apreciam ca ma facea activ, si mai lasa buzele sa tremure si in voia mea… ohhhh dar si pentru astea atatea biciuri, atatea cuvinte murdare, sa tac…

stiti?.. imi vine uneori s-o arunc in pat, s-o ranesc cu dintii, apoi s-o sarut gingas, apoi sa-i sterg toate linile cu varful limbii… mi-e atat de draga… si probabil daca nu m-ar musca si ea as zice ca-s fi trecut la un alt nivel, si mi-as fi infectat si mintea cu nebunie.. daca nu asta este ceea ce platesc acum… si… cand o ating si urla in mine atatea ganduri… ma trage de lesa mintea… ma cearta dupa cum ii firea, ma arunca inapoi dupa gratii sau uneori mai rau, ma ascunde de lumina zile bune…

ultima data cand am vrut sa o arunc in cearceafuri albe, cand ma loveam in toate gandurile de numele ei, Mintea… mi-a dat 3 zile de carcera… si aproape toata vlaga mea sa stins… ca luna ascunsa dupa nori lungi asa palpaiam de durere…

mmmmmmmmm… cred ca mintea doarme acum… asa face ea la drumuri lungi… se odihneste si ma lasa sa scriu in pace… mmmmmmmm… obraznic am furat in palma stanga mireasma ei, narcotic gand ma face sa revin atat de des sa o trezesc in mintea mea dintr-un parfum… oooo… „imi amintesc un strans de mana” – vorbeste mintea-n somn,… ooo daa… imi amintesc… juma de Luna ce ma privesti din stanga mea acum… si vizavi un nor de fum, o linie de foc cam lunga… o Doamne ce ciudat… asa pe langa drum? ce oare s-antamplat… hmmmmmmm… n-am eu timp de voi.. aflam la urma…

ooo.. dulce… ramas blocat cu palma-n bot cu nari ce lacome te-aduna…

as vrea s-adorm acum… in gand placut… dar drumu-i scurt si mintea sa razbuna.. s-acest exces ce mi-l permit acum… miros din palma mea… o daaa… am sa-l platesc mai scump prin munca silnica, la altele in brate o luna…

o vad ca sa trezit, stapana, mintea… in off-uri imi ascund acum lumina, si pana si cerneala iar hartia cu tot ce-n graba-m reusit sa scriu o s-o arunc acum pe un alt geam sa stea lipita sa cititi… ca eu inca traiesc, ca zambetul mi l-am pastrat, ca-s vrea sa ies, ca nu-s departe sa inebunesc, ca va iubesc, ca asta fac, ca doar sunt eu, inima, pasiunea… sau cum ma mai numiti de n-ati uitat de tot de mine… acum… eu tre sa ma intind in pat… si sa cersesc… o alta zi ca azi… o alta luna pe jumate plina… de fapt voi stiti ce imi doresc… ce drag port eu acum… ohhhh trebe sa va las…

Mintea: nebuno… pacatoaso… te-am citit, credeai ca dorm? m-am odihnit… tu nu te vezi ce ai ajuns?… si daca mai continui mult te bag la carcera o luna… sa vad cum plangi… cum numele ai vrea sa-l schimbi… ohhhhh da… in loc sa-mi multumesti ca-ti port inca de grija buna… nemultumit-o… te caiesti?

Inima: Da… te rog nu lua de la mine… [..] viata.

Mintea: o da… hai lasa vorba si bpm-ul tau crescut si tensiunea… revino-ti… pun de masa imediat… maine te iau la treaba, sa fii in stare buna…

Inima: o sarumana, multumesc… sunt putin obosita, vorbesc prostii, dar maine voi fii buna… te rog stapanul meu iubit, iertare, sarumana…

Darius_II

Putin Bolnav…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , on februarie 8, 2008 by darius2nd

ma declar bolnav… putin… inainte de a descrie si alte motive.. cu gatul in tocite pioneze de atata puroi peste care fum si toata conspiratia perfecta pana iti slabeste concentrarea, vizibilitatea si altele in apetitul unei dureri care te mangaie constant in loc sa te loveasca si sa plece…

la toate acestea mai aplici niste batoane de ciocolata care sa te epuizeze in cateva minute, pana cand toti muschii fetzei ii vei simti atat de rapusi mainilor care cu o mare greutate se ridica si se trezesc ranite de o primavara a parului…

atat de obosit incat m-as musca in toate centrele durerii… cumva sa ma trezesc si eu, dar ea, durerea imi pateaza sangele prin toate tzesuturile, ascunzandu-se si in maduva oaselor lasandu-mi dintii incalcitzi de pofticiosi…

iar caldura gandurilor imi usca limba, si cu ea cuvintele… ce le voi purta doar cu mine pana imi revin…

Darius_II