Arhivă pentru darius

din domeniul Darius… cine sta dupa gratii…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on mai 1, 2009 by darius2nd

mii de ganduri, mii de voci.. nici o democratie, doar un tiran, sau un lider care stie sa le minta frumos… sa mai taca din cand in cand… sau, sa ia masuri pe care nimeni nu le mai poate urmari…

acestea sunt memoriile unui sclav, unui intemnitat… asa ma simt cand scriu uneori despre mine, ca un puscariash inchis pe nedrept intre patru pereti, lasat sa viseze, constrans sa taca, cel mult sa informeze sau sa-si astearna gandurile pe hartia asta igienica online…

ma doare, cand ma supun intre atatea gratii, cand arunc doar o piatra dupa realitate, cand soareLe ma viziteaza nu mai des de o luna, cand trebuie sa-mi inchid ochii sa ma visez alaturi de cea ascunsa cu numele intre mai dese offfffuri…

singura vizita pe care o primesc, mi-o face mintea,… a, am uitat sa ma prezint… nu mai retin bine… sunt inima, sau pasiunea, sau ceva p-acolo… eu stiu cine sunt insa nu mai stiu cum ma numiti voi, cei dinfara… si cum ziceam… mintea… noul stapan peste acest trup ma viziteaza… da stiu… stiu ca ma iubeste… nu-l inteleg acum, nu stiu prin ce perioade trece, nu stiu ce caut aici.. de ce acest abuz.. dar cum nu pot sa fac nimic traiesc dupa gratii pana la noi alegeri…

azi mi-a povestit, Mintea, despre toate umblate si facute… alaturi de ea… hmmm… de parca n-as fi fost acolo… de parca n-am imparti acelas trup… oricum, apreciam ca ma facea activ, si mai lasa buzele sa tremure si in voia mea… ohhhh dar si pentru astea atatea biciuri, atatea cuvinte murdare, sa tac…

stiti?.. imi vine uneori s-o arunc in pat, s-o ranesc cu dintii, apoi s-o sarut gingas, apoi sa-i sterg toate linile cu varful limbii… mi-e atat de draga… si probabil daca nu m-ar musca si ea as zice ca-s fi trecut la un alt nivel, si mi-as fi infectat si mintea cu nebunie.. daca nu asta este ceea ce platesc acum… si… cand o ating si urla in mine atatea ganduri… ma trage de lesa mintea… ma cearta dupa cum ii firea, ma arunca inapoi dupa gratii sau uneori mai rau, ma ascunde de lumina zile bune…

ultima data cand am vrut sa o arunc in cearceafuri albe, cand ma loveam in toate gandurile de numele ei, Mintea… mi-a dat 3 zile de carcera… si aproape toata vlaga mea sa stins… ca luna ascunsa dupa nori lungi asa palpaiam de durere…

mmmmmmmmm… cred ca mintea doarme acum… asa face ea la drumuri lungi… se odihneste si ma lasa sa scriu in pace… mmmmmmmm… obraznic am furat in palma stanga mireasma ei, narcotic gand ma face sa revin atat de des sa o trezesc in mintea mea dintr-un parfum… oooo… „imi amintesc un strans de mana” – vorbeste mintea-n somn,… ooo daa… imi amintesc… juma de Luna ce ma privesti din stanga mea acum… si vizavi un nor de fum, o linie de foc cam lunga… o Doamne ce ciudat… asa pe langa drum? ce oare s-antamplat… hmmmmmmm… n-am eu timp de voi.. aflam la urma…

ooo.. dulce… ramas blocat cu palma-n bot cu nari ce lacome te-aduna…

as vrea s-adorm acum… in gand placut… dar drumu-i scurt si mintea sa razbuna.. s-acest exces ce mi-l permit acum… miros din palma mea… o daaa… am sa-l platesc mai scump prin munca silnica, la altele in brate o luna…

o vad ca sa trezit, stapana, mintea… in off-uri imi ascund acum lumina, si pana si cerneala iar hartia cu tot ce-n graba-m reusit sa scriu o s-o arunc acum pe un alt geam sa stea lipita sa cititi… ca eu inca traiesc, ca zambetul mi l-am pastrat, ca-s vrea sa ies, ca nu-s departe sa inebunesc, ca va iubesc, ca asta fac, ca doar sunt eu, inima, pasiunea… sau cum ma mai numiti de n-ati uitat de tot de mine… acum… eu tre sa ma intind in pat… si sa cersesc… o alta zi ca azi… o alta luna pe jumate plina… de fapt voi stiti ce imi doresc… ce drag port eu acum… ohhhh trebe sa va las…

Mintea: nebuno… pacatoaso… te-am citit, credeai ca dorm? m-am odihnit… tu nu te vezi ce ai ajuns?… si daca mai continui mult te bag la carcera o luna… sa vad cum plangi… cum numele ai vrea sa-l schimbi… ohhhhh da… in loc sa-mi multumesti ca-ti port inca de grija buna… nemultumit-o… te caiesti?

Inima: Da… te rog nu lua de la mine… [..] viata.

Mintea: o da… hai lasa vorba si bpm-ul tau crescut si tensiunea… revino-ti… pun de masa imediat… maine te iau la treaba, sa fii in stare buna…

Inima: o sarumana, multumesc… sunt putin obosita, vorbesc prostii, dar maine voi fii buna… te rog stapanul meu iubit, iertare, sarumana…

Darius_II

[2] Un altfel de drog: Consilierea – Intriga

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on februarie 14, 2008 by darius2nd

Consilierea un drog?

cum ar fi daca ai intalni pe cineva… dragutz(a), scump(a), intelgient(a)… cu care simti ca ai putea schimba orice cuvinte, trairi, cu care ai putea imparti totul… si care ti-ar oferi doar o lumina alba calauzitoare, sfaturi practice implinite de experienta, un umar pentru toate nevoie tale…

cum ar fi sa te intalnesti cu o persoana, aproape accidental, care sa fie un astfel de „cautat”, dar pe care sa-l descoperi cu timpul, sa-l apreciezi evolutiv… ar fi frumos nu? sa gasesti pe un asa cineva?… oarecum un fel de alter-ego

ai putea pune stop acestei relatii? pentru ca va veni momentul in care, pentru ca il vei avea de aproape vei dori sa cunosti totul si prin ochii lui/ei… vei vrea de fiecare data parerea lui/ei… uneori inainte sa actionzi… alterori retroactiv sa observi daca ar exista un consens de reactii sau impliniri… sa faca parte din viata ta… la fel cum ar face parte din tine… sa il consideri sange apropiat de-al tau… sa iti imparti pana si mancarea si tot cu el… un mini-ghid, o perspectiva putin mai experimentata… cum ar fi?

eu as putea, si imi place sa fiu un alter-ego, nu prin pozitia superioara care s-ar realiza printr-o continua consultare, cat pentru faptul ca si eu… ma incarc mereu din experienta voastra, judecand mai atent, mai clar totul… ochii si interactiunile voastre mi-ar darui un praf de informatii care retroactiv mi-ar regenera impresii, mi-ar elibera din ce in ce mai mult adevar din trecut… ca sa inteleg nebunia din prezent…

v-ati putea voi dezlipi de o persoana atat de buna si altruista? care oricand ar fi langa voi… si la care ati incepe sa apelati din ce in ce mai mult… pentru ca prin dragostea mea agape sunt cu voi nu impotriva voastra?… eu zic ca greu… ca sa nu zic nu… eu cred ca va drogati cu consilierea din ce in ce mai mult… ca va pierdeti echilibrul, individualitatea, trecand totul prin prisma mintii mele, impunandu-ma prin naturaletea unor sfaturi atat de inocente si bune, ca si un ghid pururi prezent in viata voastra…

n-am considerat niciodata ca precum voi va drogati cu experienta mea, eu ajung sa va traiesc intr-o oarecare masura viata, calauziandu-va constant fara sa vreau cu o amprenta personala… si asta nu pentru ca nu sunt in stare sa ma mulez perfect situatiilor voastre… ci pentru ca as putea fi avid de exercitii, de evenimente, de impliniri… toate pozitive voua… dar cu amprenta mea… nu as face altceva decat sa va catalizez situatia… consumand… implinind o explozie de evenimente intr-un cel mai scurt timp…

la fel de gresit ar suna idea ca un „Darius” in sangele vostru v-ar dirija ca niste marionete…

imi dau seama ca intr-o oarecare masura, si voi sunteti un alter-ego pentru mine, mai ales printr-o armonizare constanta de idei, nu ajugem la idea ridicola ca futem la fel aceleasi femei… dar… inconstient ma imbogatesc cu o experienta, cu niste informatii, la care apoi contribuind intr-o anumita forma, dirijand calea… traind din spate, oarecum detasat viata…

primul pas este incercarea de a va intelege, mularea mea cat mai aproape de personalitatea voastra, achitizia de informatii ca totul sa fie corect, si daca as putea face usor o schimbare a aspectului fizic, sau o iluzie cu acelasi efect… v-as putea tine usor, intr-un timp scurt, locul si in viata voastra… sau nu? 🙂

nu stiu cat de corecta ar fi legatura… dar simt ca ne drogam… voi cu sfaturile… eu cu feedback-urile…

as vrea sa-i mai degraba sa-i spun implincarii mele, condimentul Darius… but it’s again so wrong…

Darius_II

P.S: idea despre acest subiect imi este si mie inca atat de vasta si negatita incat imi permit sa va scriu mai fara deinteles decat deloc…