Arhivă pentru ceata

zgomotul padurii…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , on Iunie 4, 2009 by darius2nd

ma intorceam spre de unde am pornit ca deja nu mai poti fi sigur pe nimic 🙂 si… ziceam cat de tulburata trebuie sa fie padurea… cum mugeia ceata din ea… si mi-am dat seama cat de galagioaosa poate fi ea acuma… cat de galagioasa e de fapt tot timpul… dar noi… cu perceptile inhibate nu ne dam seama cum freamata constant apa in acesti copaci, cum vibreaza seva lor si cum acopera ea cu sunetul ei alte sunete incat sa ne faca sa percepem linistea… de fapt… sa o auzim pe ea…

apoi mi-am amintit de cum doreau astia sa creeze „linistea totala” prin emanarea unor sunete care sa acopere pe celalalte emise si blabla-uri… si daca s-ar descoperi asa ceva cum ti-ai da seama cand si unde e activata, si din tot felul de cazuri si alte idei posibile anti-arma… am cazut la un scenariu simplu… sa batem clopotele… asa ca… la intrebarea de ce bat clopotele… un alt raspuns posibil: ca sa ne dam seama ca nu suntem intr-un atac de liniste… 🙂

asa si in fine…

cel mai „iubit” dintre pamanteni…

Darius_II

sensibilitatea aniversarilor…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Iunie 3, 2009 by darius2nd

imi place cand se ascunde luna de mine… ca si cum si-ar ascunde intimitatea, secretul pe care-l exploatez demult deja… ca o pata de lumina in obscura ceata ma face sa imi tavalesc ochii spre ea sa-i inspir lumina si tot ce instiga in mine…

iubitul meu bunic… … …

imi amintesc cum stateai aproape uscat in fata mea dupa operatie, si daca imi vine sa plang… as putea incepe acum… … … cate cuvinte as fii schimbat eu cu tine, daca viata si lupta asta teribila de a determina o cale nu m-ar fi tinut departe… ce blandete puteai ascunde tu si ce intelepciune… erai acolo in fata mea… in pijamalele tale dungate.. iar eu in nebunia mea incercam sa-ti naucesc capul cu ispitele cunoasterii…

incepe sa rasara lumina dintre noi… dar acum in ochii mei e ceata…

ce prostuti aratam cand plangem… mai ales cand nu putem urla… si ne umflam fata oprindu-ne lipite buzele… in timp ce isi fac drum sau calca pe acelasi… lacrimi…

poate n-am stiut niciodata sa ne bucuram de ziua noastra… poate n-am inteles de ce ii numaram… de ce ii privim cu tristete sau cu fericire… dar…. ma doare… bunicul meu… avea o data in buletin… darrrrr.. :((((( … nu se stia exact cand s-a nascut..

imi amintesc si acum cand aveam 19 ani… si eram toti la o masa… imi vine sa ma prind de cap… si din iscusinte de vorbe doar… ii ziceam la multi ani si lui…. caci poate… poate era si ziua lui atunci… si daca n-ar fi stiut… atatia ani… cum sa-si controleze lacrimile… in loc de un zambet as fi vazut… cum un om nu se putea rupe mai mult din gesturi… sa se abtina sa nu planga…. o bunicul meu… ce inima de piatra am avut eu uneori… cum imi inca deschizi tu ochii sau mi-i incetzosezi vreodata…

si eram in fata ta… fumat de 3 zile la rand… si incercam sa iti explic cum se inunda ca doua mari constientul cu inconstientul… iar tu ce stiai parca fiecare gand al meu mi-a zis de lipsa mea de calauza… si aproape am ajuns un salbatic…

si erai in fata mea… intoxicat de mine… si incercam sa-ti explic despre sensibilitatea noastra, despre influente… iar tu m-ai intrebat daca-mi amintesc cum scrie in Apocalipsa despre lunatici… tot tu nu m-ai lasat sa raspund… si m-ai intrebat daca stiu ce sunt aia lunatici… tot tu mi-ai inchis iar limba… si mi-ai spus ca sunt cei ce se ghideaza dupa luna… cum stiai tu gandul meu… inainte sa ajung la stele…

nu stiu de ce Tilu avea inainte sensibilitatea asta la zile de nastere, dar stiu eu de acum cand imi va reveni…

n-am stiut niciodata ce sa urez de ziua ciuva… dar m-am descurcat de fiecare data prin spontenaitatea unor asocieri calde de cuvinte… acum cand sunt plin de ele… mi-e greu sa ma decid… mai ales cand alegerea nu-mi apartine…

as vrea sa binecuvintez timpul ce urmeaza si cum nimeni nu-l vinde dar toata lumea il consuma nu pot sa-ti doresc decat sa rodeasca… caci fiecare ce-si seamana isi va aduna…

Darius_II

Inama Nushif lyrics

Inama nushif (She is eternal)
Al ­asir hiy ayish (No malice can touch)

Lia-anni (Singular and ageless)
Zaratha zarati (Perpetually bound)

Hatt al-hudad (Through the tempest)
Al-maahn al-baiid (be it deluge or sand)
Ay-yah idare (A singular voice)
Adamm malum (speaks through the torrent)

Hatt al-hudad (Through the tempest)
Al-maahn al-baiid (be it deluge or sand)
Ay-yah idare (A singular voice)
Adamm malum (speaks through the torrent)

Inama nishuf al a sadarr (Forever her voice sings)
Eann zaratha zarati (through the ages eternally bound)

Kali bakka a tishuf ahatt (Sacrifice is her gift)
Al hudad alman dali (one that cannot be equaled)

Inama nishuf al a sadarr (Forever her voice sings)
Eann zaratha zarati (through the ages eternally bound)

Kali bakka a tishuf ahatt (Sacrifice is her gift)
Al hudad alman dali alia (that Alia will one day equal)

Inama nushif (She is eternal)
Al ­asir hiy ayish (No malice can touch)

Lia-anni (Singular and ageless)
Zaratha zarati (Perpetually bound)

pofta….

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , on Octombrie 24, 2008 by darius2nd

Elementul meu este ceata… Pentru ca imi permite sa luminez in intimitate…
Placut imi este frigul… Ce lasa doar pe cei dragi sa simta caldura mea…
Locul meu este drumul… Sunt prea multi munti sa vina toti la mine…
Ingredientul meu este libertatea… Ca ma lasa sa salbaticesc si sa fiu mai mult ce vreau eu decat ce si-ar dori lumea…
Eu nu am timp tin doar ritmul… In el dilat tot ce frumos si-ngesuiesc durerea…
Casa mea sunteti voi… Ce nu ma lasati sa fiu nici egoist, nici abandonat nici efemer…
Fiorul cel mai scump mi-l da gandul… Cand ma apropii de mine cand ma intorc si-ti zic…. Tu!?

Iar ce ascund ar fii pofta… Potfa ce nu vrei sa ti-o asumi….

Darius_II

Astept…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Ianuarie 13, 2008 by darius2nd

Tu, mi-ai intunecat cu ceata si zapada viziunea,

m-ai ratacit in stele dupa intelesuri,

mi-ai crescut garduri, cladit custi, pe o intinsa vreme,

Eu am’pierdut tot ce am avut..

Si totusi… ce-am avut?

La noul inceput… tot ce-am crezut ca ammm…. pierdut.

Trecura doar un sfert din cei ce umbla pururea cu tine

si eram gol, infometat, ca orbul in desert,

tot pipaind, ce vantul imi lua demult, ale sperantelor infipte urme.

Apoi in loc de lacrima, 3 picuri din sangele meu, hranit-au drum,

printre alti frati, tot 3, dar de ai tai, si la ce bun?…

sa am cu ce sa-ncurc povestea acum?

Traisem doar la limita, miracol, gand divin,

mi-ai scris cu fulgerul din nou un chin, si cand credeam ca pot sufla…

e 3 a diminetii… stiu… dar ei tot 3 au mai ramas de povestit…

unu cea mirosit urat spre la sfarsit, apoi alti doi ce-nspate mi-au cladit…

asemenea povesti cu care nu termin, ci-ncep… un nou…

Nou CE?… c-astept…

nou ce? … sau care nou?… oricum astept…

ca daca-n jurul meu nu pot gasi… iar daca gandul meu n-a strabatut atat… incat sa fie si el obosit… nu tre s-arunc o ancora… ca apa nu-ii… astept…

sunt doar eu… ca un vas in care sufla-un vant… neimplinit… pai aia astept… UN VAL~~!

astept… astept… astept un val… sper sa rezist…

altfel cu vant si soare-ajung nisip…

mi-e somn… si am sa dorm umpik… dar cand nu dorm… astept…

Darius_II