Arhivă pentru apa

nu vreau sa aud nimic…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , on Iunie 18, 2009 by darius2nd

dar nimic… totul in jurul meu parca vajaie a minciuna… vantul care pare periculos… cainii care latra in loc sa muste… masinile care clansoneaza fara motiv… oamenii care vorbesc fara sa se auda… pasarile, de cand is ele asa de fericite?… tot ce aud suna atat de stricat… apa minerala care tremura in pahar… toate le percep pentru ca exista timp… si dimensiunea asta nu este la fel pentru nimeni… nu auzim nimic la fel… fiecare aude ce vrea… cum vrea.. cum i se cuvinte.. dar sunt curios… Dumnezeu care nu are timp… El (ce) aude?

Darius_II

P.S: si totusi… as vrea sa aud pe cineva… sa ma minta frumos…

de ce nu se lipesc nucile de perete?

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Iunie 13, 2009 by darius2nd

am in ultimele zile un chef… de spart nuci.. i’m going to explode… nu ma mai ajuta nimic… nici baia fierbinte… nici dusul rece… nici cafeaua… nici tigarile… nici bautura… am un chef de bagat pumnu… de varsat inghetata… de aruncat cu sampanie… de rupt fasu.. imi vine sa ma pish acid… sa ma cac moale peste tot.. ahhhhhhh… nu mai am unghii… nu mai am pozitia linistita in pat… nu mai am nici un gand care sa nu contina coltii mei incinsi pe o carne… limba mea linistind tendoanele… jugulara care palpita… ochii mei sunt inchisi la maxim… sa alinieze lumina, sa taie… iar respiratia mea… e un sistem catalitic ce transforma totul in toxic… ca si porii unei ciuperci care sa te adoarma in spasme… urechile mele… sa auda mai profund decat gemetele… sa auda trosnind oasele in tine… cum se intinde pielea… cum crapa… imi vine sa ard intre doua lemne ude… sa sfaraie apa din ele… doar sa le ating si sa transpire…

nici nuca asta nu se lipeste… HRrrrrrrrrrrrrr… puii mei, cred ca peretele e de vina…

Darius_II

zgomotul padurii…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , on Iunie 4, 2009 by darius2nd

ma intorceam spre de unde am pornit ca deja nu mai poti fi sigur pe nimic 🙂 si… ziceam cat de tulburata trebuie sa fie padurea… cum mugeia ceata din ea… si mi-am dat seama cat de galagioaosa poate fi ea acuma… cat de galagioasa e de fapt tot timpul… dar noi… cu perceptile inhibate nu ne dam seama cum freamata constant apa in acesti copaci, cum vibreaza seva lor si cum acopera ea cu sunetul ei alte sunete incat sa ne faca sa percepem linistea… de fapt… sa o auzim pe ea…

apoi mi-am amintit de cum doreau astia sa creeze „linistea totala” prin emanarea unor sunete care sa acopere pe celalalte emise si blabla-uri… si daca s-ar descoperi asa ceva cum ti-ai da seama cand si unde e activata, si din tot felul de cazuri si alte idei posibile anti-arma… am cazut la un scenariu simplu… sa batem clopotele… asa ca… la intrebarea de ce bat clopotele… un alt raspuns posibil: ca sa ne dam seama ca nu suntem intr-un atac de liniste… 🙂

asa si in fine…

cel mai „iubit” dintre pamanteni…

Darius_II

linistit…

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Mai 16, 2009 by darius2nd
tigara… foc… fum… plutin… pe balustrada…

flacari pe deal de lumina, oameni care alearga mai mult decat sa se adune, de ploaie… sau de ce-ar vrea norii astia sa zica… daca nu de seara… sau orele tarzii care vara nu le mai anunta nimeni…

imi usturau ochii, de soare, sau de prea multa odihna… sau de uleiul cu care facusem a doua baie azi..

liniste…

putini adopta acest concept… din frica… sau din neintelegrea lui, sau din lipsa introvertirii sunt adesea mentinuti in fuga… ca si inima unui porumbel fata de care nu poti fi niciodata prea calm ca sa nu interpreteze aiurea si sa zboare..

scrum, bere… spuma…

ieri am uitat ca de obieci cheile in birou… m-am prelins atunci pe o banca din parcul de langa bloc… sa ma uit la copii.. la bunici… si la linistea lor… te purtam in ganduri, da.. mai ales cand… doi batranei se miscau ciudat pe aleea ce taia stramb verdeata… mosul era intr-un scaun, cu mainile linistite la tampla… ca dupa un plans sau un gand prea emotional… iar doamna… imbracata alb sport impingea parca emotionata si ea acest scaun… totul dragut… insa in atentia mea… o vad cum tremura… cum de abia se mai misca… am crezut ca poate plange… ca sufera… apoi parca rotile scaunului erau blocate in ceva… miscarile erau total dezordonate… ba inainte… ba in spate… ba usoare rotiri… eram inghetzat, astept si eu miscarea armonica… cand… vad mosul cum isi ridica alene mainile… ia proprtitioarele de la picioare… „se ridica” asta era in capul meu… da a inceput sa se ridice… nu mai intelegeam problema… cand… tandru isi intinde mana sprea ea… ale caror picoare tremurau… si am inteles… ce-am inteles? probabil ce-am vrut… nu ca dorea ea miscare… ci… ca poate… se intampla des… cand ea… in recunostinta… sau dragoste… ii arata muuuult iubitului in ce brate ocrotitoare maini se simte atat de des cand in carucior cand pluteste ea… ohhhhhhhh.. mi sa topit inima…

bere, ciment si o perdea inchisa de apa ce strabate dealuri pe care n-am urcat inca…

de o saptamana sunt umplut de liniste, aproape ca transced… ascult aceiasi melodie… mai putin acum… iar visele… mmmmmmmmm… da visele… adorm cu greu la 1-2… ma trezesc aproape uimit la 6-7… iar visele… au inceput sa apara…

demult nu am mai simtit linistea asta care sa ma implineasca… care sa ma completeze… si tot timpul cand aparea… oricat dura… nu a adus decat mai mult bun cu ea… ca si portile deschise prea altceva.. spre dragoste… spre ea… profesional… sau orice altceva… iar visele… daaaa..

aseara… eram parca intr-o dimineata… langa cineva drag… iesisem dintr-un hotel cochet… undeva la munte… sau ceva plin de verdeata incrustat ciudat de civilizatie… si un orasel… nu mai mare decat bistrita… imi amintesc zambetul ei… cum iesisem aproape rocknroll in oras… foarte funky… cu haine de piele cu caciuli ciudate in cap… cu ochelari cu manusi… desi… era atata soare… si cald… insa noi nu simteam asta… eram doar in largul nostru… ciudati in lumea asta aparent normala… stiu ca a trebuit sa-mi dau pantaloni jos de pe mine… in ce context nu mai conteaza… insa eram la fel de dezinhibat cu ea… plimbandu-ne printr-un centru… si un soare asa dupa orele 3pm… rosu cat sa apuna… apoi mi-a aruncat o geaca luna de piele peste mine… ceva de piele intoarsa… racorosa… si a carei lungime imi depasea usor genunchii… da eram ciudati de pe centru… ca si niste vede de film care stapanesc tot ce inconjoara… ne-am retras atunci pe un pasaj… luminat… sa zicem… si infocat te sarutam… si iti cautam pielea… si sanii… iar tu ti-ai sprijit boncancii in ceva colt de casa… si ti-ai deschis usor picioarele… cat sa iti simt toata caldura… sa ma faci mult mai agonic… sa nu rezist sa nu te sarut… si sa caut sa intru sa te lipesc nesimtit de toate zidurile… fuck… si bruc m-am trezit… ca un copil m-am adunat mic in colturi sa continui… mai vroiam din acest vis… sa mai iau ceva cu mine… dar cine stie… poate diseara :))))

bere, sticla, pachet… unde e bricheta? oo… buze pe tigara seaca… limba infierbanta, arunc totul pe tastatura… trec prin volumul din camera mare, frigider, bere, taste, foc.. fum, pofta, pasiune… scrum, bere, balustrada… fum… si un gand scurt dar foarte puternic la tine..

incep sa arda din ce in ce mai multe lumini, si cu ele seara, si cu ea gandurile mele spre tine, si cu ele inima mea porneste pe un alt ritm…

can you hear me coming… you know that i’m falling and i don’t wanna sleep.. uuu… i wanna be with you everywhere…

Darius_II

Preconstient….

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Decembrie 15, 2008 by darius2nd

ma saturasem cei drept de un gand, in care auzisem cuvantul inconstient… si atunci… doar atunci il asimilasem prin forma sparta de: in constient… ca un inside constient… un constient in constient… si era ciudat cum o idee poate sa depaseasca ca dimnesiune idea mama din care face parte… la fel cum ai sapa in microscopie si ai da de un univers daca nu de cel curent… atunci de altul…

si cum ziceam… imi placea asa… in-constient… si incercam mai mult sa ma joc cu tot felul de prefixe ciudate… in-sub-constient, sub-sub-constient, sub-in-constient si gadeam fara sufix… si fara timp in aroma atator ganduri…

oricum mai nou am auzit ca este un ne-constient, noul trend cica, dar inainte sa cad in aceleasi patimi ma trecut usor la baie… si in timp ce eliminam apa… o ia aiurea o sinapsa si imi zice… „suntem 90% apa”… bine n-ar fii insemnat nimic daca n-as fii fost si sub presiunea Lunei in forma Plina… si atunci… reflexia…

eu tot timpul m-am dat de partea celora care sustin ca mediul este criteriul suprem care ne influenteaza, indiferente de genotip, educatie si alte plamadeli…

pai daca mediul ne influenteaza… pai daca Luna creeaza maree… eu care sunt 90% apa… ce nu pot suferii de o oarecare „maree” cand ii luna plina… si atunci sa sustin toata influenta astrologica…

pai noi… care suntem stapani la ce? la ganduri? la ce?… nu stiu la ce? cand suntem miscati, sugestionati de tot ce afecteaza materia noastra… trupul asta in minunea lui existentiala… facut din aceiasi materie ca toate… una in energie cu totul… influentandu-mi in final si gandul… si ceea ce sunt… CE SUNT?!?!?!?!? ce pot sa mai zic ca e al meu?!? cat tre sa minimalizez sa am si eu o secunda de proprietate? hmmmmmmm….

sunt oare cu adevarat constient?

ma bucur uneori ca am idei, ca vad informatiile, ca parca cunosc dinainte multe si doar cat mi le reamintesc… si le asum… si le fac proprii… si m-apuc sa scriu… si vreau sa inventez un nou cuvant… cum m-am tot jucat asa cu prefixurile constientului… si stii ce-am zis… am zis… pre-constient…

si dau sa caut dupa el… si exista… si incep sa-mi asum si sa inteleg natura mea… pre-constienta…

Darius_II