pasiune sau provocare…

in incercarea de a determina prima parghie de evaluare mi-au sarit in gand notiuni de timp, efemeritate… care dintre aceste notiuni este mai durabila…

provocarea este determinata… atat timp cat exista cadrul de exprimare intensitatea ei oscileaza… interesant insa si forma de evolutie a unei aceleiasi provocari sau de schimbare a cadrului care mareste zona de desfasurare, intensitatea, prezenta cat si viata acesteia…

pasiunea este partener executiv uneori atat de independent si liber incat pare a se dezasocia sau de a juca singur subiecte dupa perceptii si reguli aproape constiente… insa posesia lui asupra individului este asemenea unui drog… cu valuri de intensitate, cu prezente variabile si nemarginita zona de desfasurare…

sa presupunem ca exista cadrul, ca s-a localizat subiectul care va fi ingredientul timpului, pasiunea sau provocarea?

(auto-)controlul a fost intodeauna o personala preocupare, aruncand-ma ba in populare ba in ciudate domenii am incercat mereu sa constientizez efectele si sa manipulez starile, decizile si efectele in cele mai tentante momente, mobilizandu-mi constant gandul cu actiunea, bombardand perceptile ba cu imunizare ba cu sensibilitate…

am ajuns aproape pierdut in jocul perceptiilor sau a libertatilor gasesc tot mai criptate sforile mele… daca am ajuns sa ma rescriu sa fie o mobilizare a autocontrolului sau a automanipularii?

D2

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: