Daca fumul nu s-ar ridica…

am vrut sa va scriu despre copilaria mea in ale fumatului… cum am inceput pe ascuns insa de sub 7 ani prin gradini pe la tara… cum strangeam chistocuri in fata la bar, cum ne faceam tigari dupa saliva tuturor si alte tampenii…

am vrut sa va scriu despre fauna de la party-uri, ca un lup flamand ce nu-s, prea calm sa deconspir orice miscare, orice turma, orice antilopa in esenta si superficialitatea ei…

am vrut sa va scriu despre… dragoste… asa cum voi nu stiti ce e ea, si eu stiu mai mult ca voi, asa cum nimeni nu poate scrie cand o traieste, iar eu sunt lipsit de ea…

am vrut sa va scriu despre pozitivitatea mea extrema, despre optimismul si increderea redobandita, renascuta plina de aroganta, vise, lupte, planuri, diplomatie si politica…

am vrut sa va scriu despre tristete, despre saracie, despre lumea care se inrobeste pe viata spre lucruri efemere ce nu vor conta decat prea tarziu, despre simplitate, despre apreciere, despre umilinta, intelegere si alte fineturi care sa va destupe ignoranta…

am vrut sa va scriu despre multe, insa fiecare cuvant conceput imi este absorbit inapoi si lipit intr-un puzzle mai mare, care in constructia lui ma interiorizeaza… ma face mut… si scurt am sa adorm, o sa ma bucur de un alt vis… si cand o sa ma trezesc o sa stiu daca a mai ramas ceva de spus, de scris… daca nu cumva ceva nou… pentru ca vreau… dar nu mai am acelas timp… sa ma dedic doar la ce imi place, sau ce a mai ramas placut… pentru ca doar in weekend voi mai putea reveni aici… voua… asa…

Daca fumul nu s-ar ridica… am zbura mai sus?

Darius_II

P.S: am vazut in statia de la gara un om, care sa aplecat dupa o tigara, stinsa in graba de cineva care dorea sa prinda un autobuz, si acel om dupa ce a aprins-o a tras din ea multumit si implinit de ce a gasit… si ma gandeam… ce bun loc pentru el… ce bun loc de a gasi o tigara… si imi aminteam din copilarie cum le strangeam si eu cu gaska de la sat… si ma bucura acel om, in simplitatea si saracia lui, nu pentru ca amintea de ceva… ci… ma bucura ca a gasit ce si-a dorit – pentru ca chiar a si cautat – ma bucura ca il implinea acel fum… ma bucura si imi venea sa plang in acelasi timp… cum uitam noi sa ne bucuram de putin…

Un răspuns to “Daca fumul nu s-ar ridica…”

  1. Intunericitul Says:

    si io am vrut sa scriu odata despre copilaria mea in ale fumatului care a fost ca pe la aceeasi virsta, dar m-am lasat… (daca n-o faceam acuma nu mai avea cine sa scrie commentul asta)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: