ma doare, si pe mine ca si p-un tzigan, de toate…

Nu stiu daca comoditatea ma impins sa stau jos… sau dorinta de a rezona cu cineva care citea o carte… insa odata jos… dupa ce imi trec mainile prin mai multe foi… imi rupe concetrarea un baiat, rom, tigan… cum va place voua sa ii ziceti care incepuse sa asculte manele, lautaresti… whatever la telefon… pe speacker..

ma gandeam oare cat rezist… cat as putea sa tolerez… sau daca va renunta de la sine… observand incruntarea si atentia din ochii mei… insa brusc ma simtit ea…

ohhh… eram asa de rusinat oarecum… sa ma fi inteles gresit… se putea… eu nu aveam treaba decat cu muzica.. si asa… imi dadusem seama ca am exagerat… puteam usor sa trec peste aceasta iritare…

ea era o femeie frumoasa…

trebuie sa va recunosc ca.. eu am avut tot timpul o pasiune spre tziganci… umbland de mic pe toate ulitele satului… am cunoscut toate numele Dallas-ului, povestile si viata lor… pana cand… in culmea popularitatii printre ei… Pamela isi luase o ciocolata ca si mine dar gestul ala ma enervase atat de mult incat i-am impins un cap in burta si m-am ales cu toata fundoaia dupa mine… de atunci… daca nu trauma copilariei… dar un plus de atentie mi-a spus multe despre ei, despre viata lor…

si ea…

O privire blanda.. sprancene ingrijite… o mama a unui copil de 2-3 ani.. Incercam sa ii prind silueta… mascata de un jerseu… tricotata de un galben ce palea spre bej, mustar.. Se uita la mine… O las sa inteleaga scurt tonul in care ma uitam la ea… Copilul isi cauta locul intr-un colt iar ea cu mainile in jurul abdomenului.. imi impingea o duere… o suferinta.. poate foamea.. Ma uit, se uita… ba pe geam… ba la mine… imi ascund ochii si cand ii intorc… privirea ei nauca pe geam incepe sa sclipeasca… plange?… oricum.. e rezervata… suparata… Se uita… ne intalnim din nou… isi itinde capul in palma.. cealalta mana intre picioare.. apoi revine si isi cuprine abdomenul din nou…

O Doamne, cata durere purta aceasta femeie… ce griji ii poarta viata… ce destin i-a furat frumusetea… ce nu ar fi facut ea… pentru copilul ei…

Cine sunt eu, sa nu tolerez usoara lor fericire, muzica lor, obiceiurile lor… sa nu inteleg chinul prin care si noi adesea trecem, la fel de important… supravietuitor…

I-am lasat cu ganduri bune, cu telefonul si muzica lui, cu un copil care se bucura de ultimele inghitituri de cola… cu ei prea urniti de soarta sa-i zambeasca micutului cioricel la toate nazbatiile, si pe ea… cu mainile in jurul abdomenului… oprind parca lacrimile… si departand usor copilul de durerile ce soarta ii le va mosteni si lui…

Darius_II

P.S: eu le zic tigani.. ca asa imi place… simt ca i-as ofensa daca le-as zice romi, ca i-as deculturaliza… cand ii admir

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: