„Toate lucrurile prin care am trecut, am senzaţia uneori că nu ne folosesc la nimic.”

Am gasit un locshor minunat, postat intr-un grup la care va opriti uneori in josul paginii… again pentru deliciul noduroaselor de prin cap… e mishto… si ii zice www.marti.ro, pentru cine mai are timp sa si zambeasca cautand, citind ceva dragut….

„Trăim, vreau să zic, vremuri anti revoluţionare. Timpuri călduţe. În Lăptărie sunt fete îmbrăcate ca hipioatele din 1968, se droghează la fel ca hipioatele din 1968, dar totul rămâne la suprafaţă. Drogul nu mai are nimic reacţionar. Nu mai prezintă nimic surprinzător. S-a instituţionalizat. Fetele din Lăptărie sunt mai frumoase decât ar fi putut fi îmbrăcate altfel, citesc unele cărţi la modă. Într-un colţ eu stau şi citesc Jung, dar uneori închid cartea şi mă uit la ele.” Radu Nichitescu

„În Cişmigiu ciripelele ciripeau, cîinii cîineau şi copiii copilăreau printre baloane multicolore de săpun, care sînt efemere, ca şi viaţa omului, şi printre copaci golaşi şi printre băncile alea verzi din Cişmigiu. Să borăşti, nu alta, aşa că am luat-o cu Stutz la fugă pîn’ la Monte Carlo unde ne-am aşezat la masa de nefumători fericiţi.”Laura Sandu

„Oraşul meu imaginar, în care îmi petrec eu tainic zilele, nu are străzi, ziduri, turnuri, nu e curat sau murdar, treburi de-astea. Dacă stau să mă gîndesc bine, din el lipsesc pînă şi cîinii vagabonzi, ceea ce reprezintă totuşi un real efort al imaginaţiei, pentru care îmi mulţumesc. Orăşelul meu drag nu e o facere spaţială, nu are dimensiuni, el este pur şi simplu o chestiune de locuire. Ei bine, ăsta e teribilul meu secret, oraşul meu aspaţial e populat cu blonde. Blonde superbe, stranii, perfecte, scoborîte ca nişte angeli radioşi din înaltul celui mai pur şi inimagibil erotism. Mişcările lor compozite, o împletire alambicată de plutire şi şerpuire, sunt cele care sugerează ori mai degrabă construiesc filigranat spaţiul de poveste al oraşului meu. Cu adevărat ireal însă e că făpturile astea superbe, care trăiesc într-o autonomie de monadă leibniziană, sunt capabile de-o inteligenţă neumană, fapt care se citeşte relativ uşor în zîmbetul lor. Ele nu au nevoie să-şi mişte buzele sau vreun muşchi al feţei, pur şi simplu sunt zîmbet, un fel esenţe ale acestei stări de spirit, un soi de distilat de monalisă. Eu locuiesc în aceste surîsuri ca un despot alb, dependent de inteligenţa diafană care le generează, profitor de lux al unei lumi perfecte.” c. b. papacostea

Darius_II

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: