de cate femei este nevoie?…

continuand articolul anterior… imi amintesc momentele in care am fost tentat de unele salbaticiuni frumoase… tentat intr-o perioada in care ma dedicasem unei singure persoane… daca ma gadesc acum, sincer, de ce nu m-am corupt… cum obisnuiam de obicei?… pai… pai, sincer, nu erau la fel de bune ca tine, iar eu prin bunatate nu vad doar corpul, stii bine…

o da… cineva ar spune ca sunt atunci plin de prejudecati… probabil sunt mai degraba un bun speculant, un analist…

altcineva ar spune… ca nu oferisem destul timp sa-mi formez o imagine mai corecta… probabil… dar in acelasi timp ea sau altele au putut… si atunci nu mai era vina mea…

sunt plictisit, sau satul… sunt un umanist, dar nu pot sa fac o gradinita de femei, nu stiu de ce nu mai sunteti asa de bune… de ce trebuie sa alerg dupa voi ca dupa organe.. bucata cu bucata sa adun… sa simt una…

imi spui ca nu sunt eu, ca sunt pierdut, sau rupt, salbatic ratacit, de negasit, de neavut… as vrea sa ma restrang, sa ma dedic, sa ma arat… dar tu, si altele care cersesc putin… v-asemnatati cu un parfum… ce ma imbata intr-o zi… sau zi de zi… dar cand nu-l simt… ma-ntorc ca un mahmur de suparat… ca s-a gatat… sau de dureri de cap… sau framantat… sau constient ca se putea mai mult… dar tu nici n-ai aflat ce-a fost… nici cum abia tarat eu am ajuns acasa-n pat… s-atunci eu fara rost… ma jur… ma ingrozesc… ma rup si ma impart grotesc… sperand ca vine ziua-n care sa gasesc o fiica de-mparat din coma sa trezesc…

Darius_II