imi place durerea de cap…

una dintre durerile fizice pe care le suport, pe langa cea de rana, este durerea de cap… si nu doar pentru ca are legatura cu capul mi se pare mai inteleapta sau inteligenta, intelectuala… ci… iti da uneori asa senzatia ca iti explodeaza capul ca si cum ti-ar creste sub tectoniadele osoase, mintea…

imi place si pentru ca ma obliga la un alt nivel de control, sa nu-mi zdrobesc dintii, sa nu vorbesc mult, sa nu schitez prea multe gesturi si riduri pe frunte, si nu in ultimul rand ma face maxim de introvertit… ceea ce ar fi si ciudat sa fie invers… adica cum? cand toate gandurile iti sunt apasate in cea mai mare densitate… tu sa poti sa fii extrovertit… ar insemna ori ca n-ai cap… ori ca n-are o protectie prea solida pe umeri…

si asa, m-am invatat cu durerea de cap, nobila, centenara si totusi predominanta in secolul nostru, cu febra musculara din gat ce apare subit dupa, cu lipsa medicamentoaselor si cu o vreme lunga in pat, prada atator vise..

imi place durerea de cap, imi place mult… dar nu mi-e dor de ea…
Darius_II