Autostopul (unei zi)
… oare speranta poate orbi mintea mai mult decat dragostea?
luam decizii dintr-un simplu entuziasm… ca maine este o alta zi… ca lucrurile (poate) vor merge mai bine… ca va veni o zi in care vei putea darui totul cu o recompensa cel putin egala…
Suntem deseori atat de naivi sa credem ca ceva bun se poate intampla fara o anumita nevoie conspirativa pe aceasta cale…
e foarte usor sa spui ca nu ai de ales, sa te ingropi in mosteniriile vietii
ma uit la show-urile astea de supravietuire in natura… si la fel de des… ma gandesc ca mi-ar fi mai usor sa supravietuiesc in salbaticie decat in civilizatia asta..
daca ai avea capacitatea ce-ai alege: sa traiesti in foame, sau sa traiesti satul?
imi plac persoanele care se cred maestrii jocului, persoanele cu care te plimbi in desisul labirintului povestind deseori istorie, sau despre arta acestor infatisari… persoanele care n-ar accepta o poveste simpla niciodata, fara sa nu-ti intinda tie curse, capcane… maestru al ezitarilor, parinte al labiriturilor…
aduni deseori bilete a atator drumuri… cand tu in viata asta ai doar unul… cu ce-l platesti? sau care-i atestarea lui?
Darius_II
februarie 5, 2008 la 2:52 am
…imi plac persoanele care se cred maestrii…